Învierea

În valea umbrelor se-aprind iar stele
Cu-a lor lumină lujerii să-i scalde,
Firele ierbii-au luciu de smaralde,
Iar bolta e pictată cu-albăstrele.

Pe deal e lămâița înflorită,
Mai cu sfială înfloresc acacii,
Mlădițele-și îmbrățișează-aracii
Mustește seva-n via-ntinerită.

Calvarul… cu aceleași vechi priveliști
Mai răspândește-a noii vieți mireasmă,
E ruptă-a templului catapeteasmă
Și-n drum spre Tatăl nu mai sunt opreliști.

Se-nalță iarăși imnuri de-nviere,
E sărbătoare și în cer și-n lume,
Mormântul gol din stânca fără nume
Stă mărturie despre-a Lui putere.

Sunt semne ce fac inimi să tresară,
Lumina e strivită de vitralii,
Mai amărui ne înfloresc migdalii,
Dar e-nvierea și e primăvară!

Curând se va întoarce Domnul vieții,
Cuvântul prorociei se-mplinește:
Peste adânca beznă strălucește
Luceafărul slăvit al dimineții.

Olivia Pocol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s