De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e iubirea

Ciprian I. Bârsan

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e iubirea
Nici frumusețea nici nemărginirea
N-aș ști nici ce înseamnă perfecțiunea
Nici adorarea nici înțelepciunea

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce-i bunătatea
Nici ce înseamnă mila, sau dreptatea
N-aș ști nici ce înseamnă dărnicia
Nici n-aș simți vreodată bucuria

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e credința
Nici ascultarea nici recunoștința
N-aș ști ce-nseamn-a umilinței haine
Nici n-aș cunoaște cerul plin de taine

Și nici n-aș ști ce-nseamnă fericirea
Nici împlinirea, nici ce-i mulțumirea
N-aș avea parte nici de nemurire
Și nici de un sfârșit în strălucire

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce-i compasiunea
Nici închinarea și nici rugăciunea
Dar pentru că Te am atât de-aproape
Te laud, căci doar prin Tine le-am pe toate

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

De vrei să-L vezi …

Oricât de firavă, o floare
Vorbește despre Creator,
Prin gingășie, prin culoare,
Ori prin parfumu-mbietor.

Și-o gâză, cât ar fi de mică,
Are, în lumea ei, un rost,
Te uită numai la furnică
Ducându-și hrana-n adăpost.

Te-ncântă pasărea măiastră
Ce-n triluri cheamă-ai zilei zori
Din tufele de la fereastră,
În recitaluri de viori.

Cum de știu norii să dea ploaia
Peste livezi, peste răsad,
Să-i stingă soarelui văpaia,
Să primenească apa-n vad!

Și cum știu stelele să cânte,
Luminătorii să stea-n post,
Prea tare să nu se-nfierbânte,
Dar nici prea reci să nu fi fost.

Cum s-au pus mărilor hotare
Și cine le-a-mblânzit furia,
Cine-a ascuns mărgăritare,
Și munților le-a frânt tăria!

Prin El sunt toate în ființă,
De El vorbește-ntreaga fire…
Īnchină-te cu umilință,
El n-are seamăn în mărire!

Olivia Pocol

Sa lasi ceva in urma

Text: 2 Corintem 2:14-17

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care… răspandeste prin noi in orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” 2 Corinteni 2:14

Hoţul a crezut că a comis o spargere perfectă. N-a lăsat nici o urmă – sau cel puţin aşa a crezut. Lucrul de care nu ţinuse cont era că cineva ar fi putut să-şi aducă aminte de felul în care mirosea. Un martor şi-a adus totuşi aminte şi a indentificat suspectul din cauza a ceea ce lăsase în urma sa.
Lăsăm cate ceva oriunde ne ducem. Nu vorbesc de miros, ci de influenţă. O povestire de Stuart Holden ne aminteşte de acest adevăr. Un tanăr care locuia într-o pensiune îşi pregătea bagajele pentru a se muta în alt oraş. Cand proprietarul pensiunii l-a întrebat dacă stransese totul, el a răspuns: „Cred că da. Vreau să fiu sigur că n-am să las nimic în urmă”. Cu înţelepciune, proprietarul i-a amintit: „Este totuşi un lucru pe care-l vei lăsa în urma ta, tinere. Influenţa ta”.

Dacă eşti creştin, ai fost chemat de Dumnezeu să laşi ca influenţa vieţii tale să facă o impresie favorabilă asupra altora chiar asupra acelora pe care nu-i cunoşti personal. La birou, acasă, la magazin, sau în şcoală, influenţa ta este asemănătoare cu cea a lui Cristos? Te cunosc oamenii din pricina comentariilor tale pline de amabilitate, a interesului tău plin de dragoste, a spiritului de generozitate şi al respectului faţă de alţii? Dacă nu, atunci tu laşi în urma ta o influenţă care este mai rea decat mirosul care l-a trădat pe hoţul care a fost prins.
Apostolul a spus că „noi suntem înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Cristos printre cei care sunt pe calea mantuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării” (2 Corinteni 2:15). O astfel de influenţă trebuie să lăsăm în urma noastră.-P.R.V.

„O frate, fă la alţii bine,
Chiar dacă ţie-ţi faci un rău;
Căci numai cand te uiţi pe tine,
Poţi semăna cu Domnul tău.”  – Traian Dorz

„Un creştin trebuie să fie o persoană care să facă uşoară credinţa altora în Dumnezeu„

Painea zilnica

Soției subsemnatului și…subsemnatului

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

Bucurii sau încercări
Prin har toate le-am trecut
C-am primit încredințări
Chiar și-atunci când ne-a durut.

Părăsit-am locuri dragi
Ajungând în depărtare
Cu puținul în desagi
Ne-a dat Tatăl bunăstare.

Nu o vilă ne-am dorit
Ci s-avem pâine pe masă
Și-am avut și de-mpărțit
Căci Stăpânului îi pasă.

Nu-n belșug am vrut să stăm
Dar Cerul ne-a dat de toate
Ce frumos ne adunăm
Cu nepoți și cu nepoate.

Soț, soție într-un gând
Depășit-am încercarea
Am stat cu Păstorul Blând
Și i-am onorat chemarea.

Plâns și zbucium? Am gustat
Și se poate să mai vină
Dar ființa s-a calmat
Pătrunși de-o rază divină.

Cu cei dragi ne delectăm
Câte zile mai există
În rugi zilnic îi purtăm
Să n-aibă viață tristă.

Anii trec, rapid se duc
Dar zidim pe Temelie
Ce sublim e când produc
Doruri desprinse de glie.

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

George Cornici

Mersul acasa

Text: Filipeni 1:19-26

„Sunt strans din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine… ” Filipeni 1:23

Meditaţia asupra experienţei morţii, în special în urma unei suferinţe, nu este una din cele plăcute. Chiar şi aşa, pentru creştini, moartea înseamnă a merge Acasă. înseamnă a fi condus în prezenţa Mantuitorului, înseamnă a pleca din lumea aceasta, din mijlocul încercărilor şi durerilor ei, spre bucuria şi binecuvântările cerului. Pavel a vorbit despre dorinţa de a „se muta şi să fie cu Cristos”, ceea ce este „cu mult mai bine” decat a rămane aici jos pe pămant (Filipeni 1:23).
In excelenta sa carte: „Cand cei dragi sunt luaţi de moarte” Lehman Strauss a făcut unele comentarii interesante asupra cuvântului din greacă, tradus prin „a se muta”. El scrie: „Folosirea lui este metaforică în modul cum este utilizat în nautică atunci cand o corabie îşi ridică ancora din dana portului pentru a pleca în larg, sau în militărie, atunci cand oastea îşi strange corturile pentru a porni în marş.

In lumea antică grecească termenul era folosit şi atunci cand cineva era eliberat din lanţuri precum şi pentru a scoate un anumit produs din războiul de ţesut. Aşa este descrisă moartea în Biblie. Aici suntem ancoraţi în greutăţile şi suferinţele vieţii. Prin moarte, puntea se ridică şi ancora se adună pe tambur şi vom pluti spre ţărmul de aur. În moarte, ne adunăm corturile taberei şi pornim spre cer”. Strauss continuă să descrie ce încantare vom experimenta cu toţii atunci cand, după ani mulţi de despărţire de cei dragi, va veni în sfarşit ziua cand ne vom îndrepta spre casă. Astfel este moartea pentru cel credincios – o plecare Acasă pentru a fi cu Domnul! – R.W.D.

„Ziua-i scurtă – voi pleca în asfinţit
Ca să fiu cu Domnul care m-a iubit.
Văd în depărtare ţărmul însorit
Şi casa frumoasă ce mi-a pregătit.” – Vandali

„Pentru creştin cuvantul cer se pronunţă: A-C-AS-„

Painea zilnica

Asta am ales (versuri)

onisimbotezatu

E o nouă zi
O nouă speranță
Un nou început
O nouă șansă
La viață.

Mi-am propus
Să cresc
Să evoluez
Să mă luminez
Nu să stagnez,
Să înaintez
Cu o carte-n plus
Mai o rugăciune
Neapărat un zâmbet
Și o faptă bună
Și un pas
În față.

Vreau păreri
Discrete
Responsabile
Inteligente
Luminate
Pictate
Cu intenții bune
Cu iubire
Cu flori aurite
Cu petale felurite.
Colorate
Udate
De Scriptură
Stropite de sfinți
De oameni cuminți
Deștepți
Inteligenți
Sclipitori
Sinceri
Și isteți.

Vreau sugestii
Bune
De la oameni sinceri
Și puternici
Care îmi spun verde
Ce e rău
Ce nu e bine
La mine
Ce trebuie schimbat
Și uitat
Renunțat
Lăsat
Să îmi spună
Apăsat
Nu doar ce-i de lăudat.

Vreau și-ncurajări
Aprecieri
Mulțumiri
Recunoștințe
Să simt că-s util
Și iubit
Și apreciat.
Sunt și eu fragil
Sunt copil
Sunt sensibil
Și flămând
De atenție
De iubire
De îmbrățișări
De…

Vezi articolul original 195 de cuvinte mai mult

Aveți credință-n Dumnezeu

Ciprian I. Bârsan

Aveți credință-n Dumnezeu
Și-aveți credință-n Mine
Căci Eu mă duc la Tatăl Meu
Să vă atrag la Sine

Merg să vă pregătesc un loc
Acolo sus cu Mine
Ca să vă scap de iad și foc
Și groaza care vine

Să fim pe veci nedespărțiți
În patria cea Sfântă
O veșnicie fericiți
Unde tot cerul cântă

Aveți credință-n Dumnezeu
Căci ce-a promis El face
Cereți orice-n Numele Meu
Căci Tatălui aceasta-I place

Mă voi întoarce iar la voi
Cu slavă și mărire
În marea zi,zi de apoi
Și să zburăm în strălucire

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Sonetul înnoptării

La moara lui Felix

Pâlpâiri anoste franjurează seara
Când tăceri coboară fâlfâind lălâu,
Telegarii beznei tropăie în frău
Răsturnându-i nopții negre călimara.

Se-mbeznează lumea semănând desfrâu,
Cântecul de leagăn rămânând... gargara,
Nimeni nu mai urcă, toți coboară scara
Spre noroiul care e mai sus de brâu.

Uniformizarea își impune portul,
Omenirea toată este-n pijama,
Căci în ațipire și-a găsit confortul.

Ne trezește, Doamne, letargia-i grea,
Sfâșiindu-i nopții mult prea negre cortul,
Să vedem în zare... dimineața Ta!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 28 mai 2021

Vezi articolul original

Proces de alterație

Tu n-ai cerut nimic de la mine,
Eu, însă, totul ți-am dat!
Lângă toate am pus doar iubirea
Cea care râde în toată sclipirea,
Cea care plânge în flori pe-nserat—
Tu n-ai cerut nimic de la mine,
Eu, însă, totul ți-am dat!
Lângă ramuri cu mugurii copți
Într-un verde de soare fierbinte,
Eu ți-am pus fericirea s-o ai înainte
Cu o lacrimă dată drept cost,
Nedescrisă, săracă-n cuvinte…
Și murind între fire și duh,
Între doliu fierbinte și cântec,
Te-am chemat să te naști din cuvânt,
De lumina iertării păzit,
Să-ți aduci veșnicia aminte.
Tu n-ai cerut de la mine nimic,
Eu, însă, totul ți-am pus înainte!

Mihai Ghidora

Bucuria de a merge la biserica

Text: Psalmul 122

„Mă bucur cand mi se zice: „Haidem la Casa Domnuluil” Psalmul 122:1

Pentru o vreme, în timpul copilăriei mele, cuvintele Psalmului 122:1 scrise pe peretele bisericii noastre, mi-au creat sentimente confuze. Îmi plăcea să mă întalnesc cu prietenii la biserică şi să mă bucur de sentimentul măreţiei şi al grandorii lui Dumnezeu, pe care îl aveam adesea. Dar nu eram în mod particular prea bucuros să merg la biserică, ori de cate ori i se deschideau porţile, în zilele acelea, rugăciunea pastorală dura 20 de minute, şi predicatorii obişnuiau să coboare foarte adanc, să stea acolo mult timp şi să iasă extenuaţi. Dar azi, sunt foarte mulţumitor lui Dumnezeu că am crescut într-o casă unde mersul la biserică era o obligaţie. Această practică a avut un impact adanc în viaţa mea. Psalmistul a spus că era bucuros atunci cand era invitat să se alăture pelerinilor în drumul spre Templul din Ierusalim. Era deosebit de încantat să se simtă una cu credincioşii din toate cele 12 seminţii ale lui Israel. Era plin de bucurie si de dragoste în actul închinării, încat tanjea de dorul păcii Ierusalimului, dorind pacea şi bogăţia binecuvantărilor divine pentru cetăţenii lui. Cand mergem Ia biserică din motive corecte si cu o atitudine corectă, aducem glorie lui Dumnezeu şi primim învăţătură, mangaiere şi suntem îndemnaţi la noi acţiuni spirituale. Pe langă acestea, îi încurajăm pe alţii şi primim încurajare de la ei.

Fă din frecventarea cu regularitate a bisericii un obicei. Du-te acolo, aşteptandu-te să dai şi să primeşti. Pe măsură ce această practică va deveni o parte integrantă a vieţii tale, credinţa ta va creşte tot mai puternică şi vei deveni o binecuvantare. Curand te vei trezi spunînd: „Mă bucur că este timpul de mers la biserică”. – H.V.L.

„Săptămana nu-i completă pană încă nu păzim
Ziua Domnului în care sufletul să ni-l hrănim.
Ca să ducem crucea vieţii, ajutor primim de sus,
Cand, prin rugă şi-nchinare, avem har de la Isus.”   – D.J.D.

„Vino la biserică pentru întărirea credinţei tale„

Painea zilnica