În suflet primăvară

În suflet primăvară
Cu tot ce-adduce ea
Nimic nu se compară
Cu frumusețea sa.

Divina rânduială,
Stăpânul Creator
A pus și în petală
Miros fermecător.

Lăuntrul întristat
Revine la viață
Totu-i înviorat
Se vede și pe față.

Și zâmbetu-i mai larg
Și optimismul crește
Iar când sosește-n prag
Pe toți ne-nveselește.

Renaște o speranță
Iar dorul s-a aprins
Aduce cutezanță
Din ‘naltul necuprins.

Aromele credinței
Se răspândesc frumos
Iar sufletul ființei
Se face mai milos.

De-aceea o primim
Cu brațele deschise
Și parcă-ntinerim
Și-n gânduri și în vise.

Să stea mai mult noi vrem
Să stea pe totdeauna
Cu ea mai buni suntem
În ea păstrăm arvuna.

Trezește somnolența
Cu suflu-i nuanțat
I-aducem reverența
Și imnuri i-am ‘nălțat.

O, Creator slăvit
Ce binecuvântare!
Din nou ea a venit
Cu har și sărbătoare.

George Cornici

Un crampei de cer

Text: Iacov 1:19-27

Religiunea curată şi neantinată… este să cercetăm, pe orfani şi pe văduve în necazurile lor.” Iacov 1:27

Poţi fi în cer chiar dacă stai cu picioarele ferm pe pămant. Nu, nu vorbesc despre răpiri misterioase. Am în minte o călătorie pe care o putem efectua ori de cate ori facem ceva cu amabilitate, fără egoism, în numele lui Isus.
Un om de afaceri creştin l-a auzit pe pastorul său relatand despre o văduvă care fusese evacuată din apartamentul pe care-l ocupa, deoarece nu-şi putuse plăti chiria. Mobila îi stătea afară pe iarba din faţa casei. Nu ştia unde să plece şi nici ce să facă. Pastorul a spus că dacă s-ar găsi cineva s-o ajute, acea persoană ar putea „vedea un crampei din cer”. Omul de afaceri s-a dus să vadă ce putea face pentru biata femeie. S-a întors la biserică în seara aceleiaşi zile şi a spus: „Am fost în cer. M-am dus la văduva aceea, am plătit chiria pentru ea, am ajutat-o să-şi mute din nou lucrurile în locuinţă şi i-am umplut frigiderul cu mancare. Am avut o bucurie cum n-am mai experimentat de mulţi ani”.


Ai vrea să fii în cer pentru o vreme, fără ca să părăseşti totuşi pămantul? Fă ceva cu amabilitate şi lipsit de egoism pentru cineva aflat în nevoie. Bucuria şi mulţumirea pe care o vei vedea pe feţele oamenilor pe care-i ajuţi, te vor face să te simţi bine şi te vei întreba dacă în cer poate fi mai bine decat aşa. Unul dintre motivele pentru care încercăm să ne înfigem rădăcinile atat de adanc în pămant este tocmai egoismul nostru. Cu cat devenim mai altruişti, cu atat mai multă bucurie cerească vom simţi. Urmaţi exemplul acestui om de afaceri din povestirea noastră de azi şi veţi vedea un crampei din cer.   – H.V.L.

Priveşte la nevoia semenului tău
Şi pune umărul să-l scoţi din greu.
Spune-i că-l iubeşti, dar nu uita
Fapta dovedeşte dragostea.  ”         – Anonim

Un test al adevăratei iubiri creştine: Ii ajuţi pe cei care nu-ţi pot întoarce ajutorul?

Painea zilnica

Când viermele descurajării

Ciprian I. Bârsan

Când viermele descurajării
Te-nmoaie cu un simplu zvon
Privește către răsplătire
Și luptă-te ca Ghedeon

Ridică-te cu îndrăzneală
Mergi cu puterea pe care-o ai
Nu sta pierdut în amorțeală
Căci răsplătire astfel,n-ai

Apucă premiul alergării
Dar nu lovi cu pumnu-n vânt
Ci taie, duhul nepăsării
Cu sabia Duhului Sfânt

Alege calea cea Divină
Alege slăvile cerești
Alege-aici, lupta cea bună
Și viața,de vrei să trăiești

Mergi ca și David în vechime
În Numele Celui Peasfânt
Încrede-te-n Sfânta Treime
Și-ascult-al Domnului Cuvânt

Mustră cu Sângele Cel Veșnic
Orișice șoaptă diavolească
Fii un viteaz drept și puternic
Demn de chemarea Sa cerească

– Amin –

Puiu Chibici

Vezi articolul original