E viu Cristosul?

E viu Cristosul Cel purtat în tine
E El stăpânul care stă pe tron,
Acela care-n toate te susține?
Sau peste viața ta … tu eşti ‘patron’?

E viu Cristosul ‘predicat’ la alţii,
Acel ce-a biruit şi totul poate?
Ori eşti condus de grandioase-ambiții
Şi, ca să-naintezi …, mai dai din coate?

E viu Cristosul în adâncul ființei,
Vorbeşte-n gura-ți, vede cu-ochii tăi?
Simți tu ca El în fața suferinței?
Faci vâlvă, dar rămâi între cei răi?

E viu Cristosul, Cel pe care-L lauzi,
În tot ce Ți-a cerut L-ai ascultat?
Ai timp să-L cauți? Vocea îi auzi?
Când Ți-a vorbit, în toate L-ai urmat?

E viu Cristosul? Nu-i doar o corvoadă
Şi totul de la El ai vrea să-nveți?
Ce face El prin tine? Ai vreo roadă?
Ce-ai strâns în anii scurtei tale vieţi?

De nu trăiește Domnul şi în tine
Degeaba cânți: ‘Cristos a înviat!’
Dă la o parte ‘piatra’ care-L ține
Departe-ascuns, de slavă despuiat!

Olivia Pocol

Te-ai lepadat de Cristos?

Text: loan 21:15-25

„Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? …Paşte oile Mele.” Ioan 21:17

Iuda n-a fost singurul ucenic care I-a întors spatele lui Isus în noaptea arestării şi a judecării Sale. Şi Petru a făcut-o, negand vehement de trei ori, că ar fi fost vreo legătură între el şi Omul din Galileea (loan 18:15-18, 25-27). Dar după înviere, aşa cum spune textul ales pentru astăzi, Domnul Isus Şi-a condus cu tandreţe şi gingăşie ucenicul năvalnic la locul reabilitării şi trimiterii lui în lucrare.

Experienţa lui Petru nu este unică. Cu toţii ne-am lepădat de Cristos, într-un fel sau altul – şi la fel ca Petru, tanjim să fim reabilitaţi. Cand eram student la Institutul Biblic Moody, am lucrat în timpul verii la o fabrică, ducand materia primă la cei din schimbul doi de la liniile de asamblare. Era un grup de bărbaţi şi femei foarte duri. Limbajul lor era numai blesteme şi blasfemii, iar atitudinea aceea a unor rebeli şi vulgari. Faptul că nu înjuram ca ei a fost repede băgat în seamă. Într-o zi, cînd eram în pauza de cafea, unul dintre cei mai duri bărbaţi din grup, m-a întrebat dacă nu eram „unul dintre pocăiţii aceia buni.” Am înganat un răspuns cat mai încalcit şi vag cu putinţă. În inima mea însă, am ştiut că mă lepădasem de Domnul. Următoarele zile au fost o agonie spirituală. Apoi mi-am mărturisit căderea Domnului şi El m-a iertat. Peste cateva zile am avut ocazia să-mi expun credinţa colegilor mei de lucru – şi pentru aceasta şi azi mă bucur din partea multora de respect.
Te-ai lepădat şi tu de Domnul într-un fel? Mărturiseşte-I lui Isus. Spune-I cat de rău îţi pare. Ca şi Petru, vei fi reabilitat şi chemat din nou în lucrarea Lui. – D.C.E.

„Păcătos şi fără ajutor
Cerusem mila Lui cea mare.
O, sfant Cuvant izbăvitor
l-am auzit, primind iertare.”      – Simon

„Cand Dumnezeu iartă, este vremea ca si noi să uităm„

Painea zilnica