Învierea

Îndurerate … și în duh zdrobite,
Către mormânt femeile s-au dus
‎Cu-aloe, mirt, miresme … pregătite
Să-mbălsămeze trupul lui Isus.

‎Dar s-au oprit, privind cu tulburare
La piatra ce-o aflară răsturnată …
Mormântu-i gol și-n tainica vibrare
Doi îngeri li s-au arătat deodată.

A-nviat Domnul! De ce-L mai căutați?
Stă scris c-a treia zi o să-nvieze!
Mergeți și tuturor de veste dați
‎Și inima să nu vi se-ntristeze!

Și-n straie ca lumina albă-a Lunii
Se-arată Unul … grădinarul nu-i.
Marie, strigă Domnul. -Tu? Rabuni!
-Să nu mă ții, La Tatal azi mă sui!

Mergeți acum și spuneți l-ai Mei frați
Că m-ați văzut și c-o să vin curând
În Galileea-n grab’ v-alăturați.
Îi văd ascunși, de frică tremurând.

‎În seara primei zile-a săptămânii
Isus intra prin ușile-ncuiate
Străpuns în coastă și în palma mâinii,
Pace-aducea în inimi sfâșiate.

Mormântul nu ar fi putut să-L lege
Pe Domnul sfânt de viață dătător.
Sfârșind blestemul greu adus de Lege,
S-a ridicat din morți triumfător.

Sfârșită-i lupta, boldul morții-i frânt
Ne este nouă pârgă de-nviere,
A întărit al nostru crezământ
Și-a parafat a noastră înfiere.

Acelaşi Duh, ce dincolo de astre
Pe Domnul l-a-nălţat cu slavă mare
Va învia și trupurile noastre
Într-o miraculoasă transformare.

Olivia Pocol

Prin usile incuiate

Text: Ioan 20:19-23

„în seara aceleiaşi zile, …pe cand uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus… ” Ioan 20:19

Imaginaţi-vă emoţiile contradictorii ale ucenicilor din ziua învierii, înainte ca Isus să apară în mijlocul lor. Credeau cu toţii că Domnul lor murise. Se temeau de iudei, astfel cand ei se întalneau în secret, încuiau uşile. Cu toate acestea, o speranţă le starnea inimile din momentul cand au auzit că mormantul era gol. Apoi, în ciuda uşilor încuiate, Isus a stat în mijlocul lor. Primele Lui cuvinte au fost: „Pace vouă!” (Ioan 20:19).
Unii dintre noi avem uşi emoţionale sau spirituale „încuiate” în vieţile noastre. Poate fi duşmănia pe care o ţinem ascunsă de multă vreme. Poate fi o ofensă sau o rană adancă pe care o purtăm înăuntrul nostru de ani de zile. Poate fi o amintire urată şi teribilă din copilărie, care ne rupe legăturile cu oamenii. Poate fi chiar un sentiment de manie, pe care-I nutrim faţă de Dumnezeu, pentru cele ce ni s-au întamplat cu ani în urmă.

Aceste uşi încuiate ne ţin închişi în lumea noastră mică şi plină de frică. Ele ne împiedică să creştem spre maturitate şi să cunoaştem fericirea. Dar uşile încuiate nu L-au putut împiedica pe Domnul şi nu-L pot opri nici azi. Emoţia pe care o simţi, scanteia de speranţă ce o ai, vine de la Duhul Sfant. încurajează-le! Nu te teme să vorbeşti cu Isus. Varsă-ţi inima înaintea Lui şi spune-I exact ceea ce simţi. La vremea pe care o va alege, El va pătrunde prin aceste uşi încuiate, aducandu-ţi iertarea, vindecarea şi fericirea. Numai în felul acesta vei cunoaşte adevărata semnificaţie a cuvintelor: „Pace vouă!” – D.C.E.

„Isuse, Tu Om al durerii
Ce-ai suferit pentru mine,
Doar ochii Tăi pot să vadă
Rana-mi ascunsă-n ruşine. „ – Twells

„Dacă Isus este ţinut afară, atunci înăuntru trebuie să fie ceva rău„

Painea zilnica