Talharul

Ciprian I. Bârsan

1.Pe cruce sus, pe lemnul de durere ,stau si privesc la acest bland strain.
Ce-si petrecea printre cei muritori, momentele finale..dar ce chin..
Ce groaznica durere , ce pedeapsa..ce a facut de-i e sortit asa..
Viata-n lumea aceasta s-o sfarseasca..?de ce sa moara ?..cine-l acuza .?

2.Eu merit..am facut atatea lucruri ..imi e rusine de trecutul meu..
Sunt pedepsit pe drept , dar El..sarmanul..al cui pacat il duce asa de greu..?
E asa de bun si sufera-n tacere , nici un cuvant..nimic nu a vorbit..
E atata dragoste-n a lui privire..desi, de lovituri, trupu-i zdrobit.

3.Spre cer ..incet.. privirea isi inalta ,un ajutorasteapta.. suspinand..
Dar parca Cerul e inchis.. si-n taina..isi pleaca capul , parca e infrant..
Si mai aud si vorbele acelor , ce necurmat ,cu ura l-au lovit ..
„Daca esti rege ,da-te jos din cuie..as vrea sa fiu si eu azi mantuit !! „.

4.In sinea mea…

Vezi articolul original 255 de cuvinte mai mult

O, de-ar vorbi acum Gabata

Ciprian I. Bârsan

O, de-ar vorbi acum Gabata
Sau biciul,sau chiar crucea grea
O, de s-ar auzi cum urlă gloata
Pământul iarăși s-ar cutremura

Și de-ar striga și via Dolorosa
Și cuiele și spinii nemiloși
Sau de-ar vorbi acum dealul Golgota
Poate n-ar fi atâținecredincioși

Stau mărturie stelele și luna
Și soarele când fața și-a ascuns
Stau stropii calzi de sânge, totdeauna
Dovada biruinței Lui Isus

Stă mărturie Simon din Cirena
Și locul cel cu pietre pardosit
Stă Petru, stă Maria Magdalena
Și-atâția care-au fost tămăduiți

Rămâne-vor pe veci ca mărturie
Pretoriul rece, marele Preot
Batjocora și haina purpurie
Și chiar Baraba,un tâlhar zelot

N-au înțeles nici Ana,nici Caiafa
Nici Iuda, nici ostașii, nici Pilat
Că moartea Lui Isus era chiar jertfa
Ce-o ‘ngăduia Tatăl pentru păcat

S-a scris demult cu sânge mântuirea
În chinuri pe o cruce din Calvar
Și primul rod care-a gustat iubirea
A fost, nu un preot,ci un tâlhar

Vezi articolul original 28 de cuvinte mai mult

Doar trei zile…

Doar trei zile, doar trei zile… și Cel, ce-I Viața tuturor,
Va deschide a Vieții file – în El, răscumpărat popor,

Pe calea îngustă, luminată de un Divin Rege al Regilor,
Cu cântarea triumfală, vor merge-n gura leilor,

Vor pași-n cuptor aprins, ruguri și crucificări,
Știind, Iubirea-I de nestins, e a valorilor valori!

Doar trei zile, doar trei zile… Îți multumim Sfinte Împărate,
De Jertfa, și de a Vieții file – laude neîncetate,

Curgă-n râu, ce se extinde, iar rodul bucuriei sfinte,
Adore-n inima fierbinte: Iubirea unui Fiu; Părinte!

Universul ți se închine, Ție Creator Divin –
Cale, Viață și Lumină, te venerăm în veci! Amin.

Lidia Cojocaru 

Numai de dragul Lui

Text: 2 Connteni 4:5-15

„Căci noi nu ne propovaduim pe noi înşine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.” 2 Corinteni 4:5

Cei doi copii ai mei de pe bancheta din spate a maşinii, erau doar nişte copii, şi nu nişte adulţi la scară redusă. Încercam din greu să accept acest fapt. Dar glumele lor şi semnificaţiile ascunse ale celor spuse mă îngrijorau. Ştiau ceea ce simt atunci cand se tratau astfel unul pe celălalt. Erau hotăraţi să se bage unul în sufletul celuilalt şi să-mi încerce în acelaşi timp limitele toleranţei părinteşti. Nu a durat mult pană să primesc cateva pastile insultătoare. De ce nu se puteau purta civilizat şi cu dragoste, m-am gandit – cel puţin din pricina mea? Nu le păsa de mine? Nu aveau nici măcar puţin respect faţă de sentimentele mele? La acel punct, m-a lovit un alt gand. Era ca şi cand unul din gandurile mele s-ar fi întors ca un bumerang, lovindu-mă pe la spate. Deodată mi s-a părut că eu însumi stăteam pe bancheta din spatele maşinii şi Tatăl ceresc era la volan. M-am gandit cat de multe lucruri fac eu – şi pe cate nu le fac – numai de dragul Lui? Cate lucruri fac eu – nu numai pentru că sunt bune, nu numai pentru că aşa este creştineşte, sau că este în interesul meu să le fac, dar să le fac de dragul Domnului?

Apostolul Pavel pare să fi petrecut ceva timp gandindu-se la aceste lucruri. Probabil că el şi-a dat seama că din pricina dragostei sale pentru Isus şi a dorinţei de a-L mulţumi, tot ce a făcut a fost făcut de dragul Domnului.
Cu aceste ganduri în minte, cred că mai bine sâ trec pe bancheta din spate, cu ceilalţi copii – pentru o vreme. – M.R.D. II

„De vrei să faci ceva frumos
Pentru Cristos, priveşte bine
Şi-ai să descoperi ne-ndoios
Ce-aproape e Cristos de tine.” – Traian Dorz.

„Facem cel mai mult pentru noi înşine atunci cand facem cel mai mult pentruDomnuL„

Painea zilnica

Ce mesaj transmite peste veacuri Iuda vânzătorul?

Ciprian I. Bârsan

Miercuri a fost ziua cea mai liniștită din Săptămâna Mare. A fost ziua când Isus s-a odihnit în Betania. Se spune că tot miercuri Iuda Iscariotenul, unul din cei doisprezece, l-a vândut pe Isus pentru treizeci de arginți. Sfârșitul acestui „ucenic” a fost tragic, iar lecțiile transmise de povestea lui Iuda sunt deosebit de serioase.

1. Părtășia cu sfinții nu te face sfânt.

Deși e un lucru bun, frumos, benefic, simpla asociere cu sfinții nu va hrăni sufletul mai mult decât îți hrănește trupul simpla ședere la masa celui mai renumit restaurant. Ai nevoie de o relație personală cu Cristos.

1. Păcatul nemărturist te va distruge.

Cancerul cel mai letal este cel care trece neobservat. Așa este și păcatul ascuns. Atenție corupția morală tăinuită este mai periculoasă decât cea vizibilă. Remediul este în mărturisirea păcatului.

1. Purtătorul păcatului nemărturisit devine un vas ideal de lucru pentru Diavolul.

Diavolul și demonii caută oportunități pentru…

Vezi articolul original 135 de cuvinte mai mult

În drama de la cruce

În drama de la cruce
Ce putem vedea?
Stăpânul cum conduce
Soarta ta și-a mea.

Vedem iubire sfântă
Cum nu s-a mai văzut
Iubire ce ne-ncântă
Acum ca la-nceput.

Vedem nu doar o dramă
Ci și un plan divin
Să nu ne fie teamă
De valuri care vin.

Vedem o împlinire
A unui dor nestins
Și-a noastră moștenire
Dincol’ de Necuprins.

Pe lemnul de ocară
‘Nălțat să fie-n chin
Fiul ne-mbrățișară
S-avem cu El destin.

Întinse brațe-nseamnă
“Veniți la Mine-acum
Durerea mea vă-ndeamnă
Să fiți pe-ngustul drum.”

O, ce lucrare sfântă
Ce rezultat sublim!
Răscumpărații cântă:
“E viu, e viu, o știm”

Demult s-a întâmplat
Pe cruce drama- n care
Acei prinși de păcat
Află descătușare.

George Cornici

Cine i-a salvat pe pitigoi?

Text:Luca 12:4-7, 22-24

„Deci nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decat multe vrăbii.‘ Luca 12:7

Dumnezeu are un interes deosebit faţă de toate creaturile Sale. Scriitorul de imnuri creştine John Sammis a spus: „El aşterne zilnic o masă bogată/ Şi-acolo cinează mereu/ Creaţia-ntreagă, oameni şi fiare./ Şi El este prietenul meu”. Dumnezeu este infinit de măreţ – Cel care a creat întregul univers – dar şi Cel infinit de mic. Cat de încurajator este acest lucru pentru noi creştinii! Era în primele zile ale lunii iunie şi muncitorii din Hamilton, Ontario, curăţau copacii de pe străzi de crengile uscate. Pe o creangă desemnată pentru tăiere, au găsit un cuib cu puişori de piţigoi. Muncitorii au hotărat să nu taie creanga aceea pană ce puişorii vor fi mari şi vor putea zbura. Mai tarziu după ce cuibul a fost abandonat, muncitorii au tăiat creanga şi examinînd cuibul piţigoilor, au descoperit că pe fundul cuibului, amestecată cu noroi, era o bucată de hîrtie. Se pare că părinţii puilor au folosit hartia ca material pentru construirea cuibului. Pe bucata de hartie erau scrise cuvintele: „Noi ne încredem în Domnul Dumnezeul nostru”.

Nu ştim dacă acei muncitori au văzut semnificaţia remarcabilelor cuvinte, dar ele ilustrează bunătatea lui Dumnezeu prin acţiunea lor plină de caritate. Şi aşa cum au avut ei grijă de aceşti piţigoi mici, la fel Dumnezeu ne poartă de grijă şi ne protejează de pericolele pe care nu le putem prevedea. Intr-adevăr, ne putem „încrede în Domnul”.
Tatăl nostru cel ceresc, care ţine cont de vrăbii şi piţigoi, cu atat mai mult va purta de grijă copiilor Lui. Nu e de mirare că Isus a spus: „Nu vă temeţi”! – P.R.V.

„Nici nu ştiu şi nu văd bine
Ce-are Domnul pentru mine.
Dar eu ştiu: pe tronul lumii sade
Cel ce vede pasărea cand cade.”    – Anonim

„Increderea In Dumnezeu este cel mai bun remediu pentru frică„

Painea zilnica

Urca domol înspre Betel

Ciprian I. Bârsan

Urca domol înspre Betel
Pe vremuri Elisei
Prooroc pe-atunci în Israel
Și respectat între evrei

Slăbit de ani și obosit
Mergea încet bătrânul
În gânduri tainice-adâncit
Vorbind în șoaptă cu Stăpânul…

Când drumul i-a fost tulburat
De-o ceată răsfățată
De tinerei puși pe scandal
Batjocoră și ceartă

Suie pleșuvule-i strigau
Și alte vorbe de ocară
Și poate că îl și scuipau
Făcându-i viața amară

Se știe bine ce-a urmat
Ce cruntă judecată…
Doi urși pe toți i-a sfâșiat
Și i-a ucis îndată…

Nu-ți bate joc de un bătrân
Și nu-i stârni mânia
Neprihănitului Stăpân
Și să-ți atragi asupra ta urgia

Nu-L blestema pe Dumnezeu
Și nici pe slujitorul Lui
Ca nu cumva un urs sau chiar un leu
Să-ți taie pofta râsului

În fața perilor cărunți
Întotdeauna să te pleci
Și-n fața unei încrețite frunți
Nepăsător și rece…să nu treci

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Săptămâna Patimilor

La moara lui Felix

E-atât de… mare Săptămâna Mare,
Atât de grea pe-a timpului balanță
Și-atât de plină-n propria-i vibranță
Că nu încape-n foi de calendare!

În ea s-a strâns istoria, strivită
De fenomene-n cavalcade stranii,
Și doar lumina caldă din cazanii
Redă privirii forma-i împlinită.

O săptămână cuprinzând în sine
Istoria scrâșnită prin suplicii,
Pe care niciun fel de artificii
N-o pot redecora în ”bun” sau ”bine”.

E săptămâna picurând cu sânge
Pe zilele trecând cu pumni și palme,
Pe ore de batjocuri și sudalme,
Pe clipe tragice când cerul plânge.

În fața valului imens de ură
Stă El, Hristosul, trist scrutând Calvarul,
Și către ceruri ridicând paharul
Îi soarbe cea din urmă picătură.

Cumplită săptămână a durerii,
Mai dai fiori prin timp, sfidând distanțe,
Și-ai fi ucis pe veci orice speranțe
De n-ar fi fost…și zorii Învierii!

Simion Felix Marțian

Vezi articolul original

Tăceri pascale

La moara lui Felix

Pe noaptea de patimi se-ascute jungherul
Şi bubuie ura strivită-n torace
Când mâna rebelă atinge mânerul,
Dar Mielul de jertfă priveşte şi…tace!

Se-aprind vâlvătăi peste tragice bezne
Tivite cu păsări de pradă, rapace,
Şi sângele jertfei ajunge la glezne,
Dar Mielul priveşte, ascultă şi…tace!

Se urcă spre mijloc potopul de sânge
Când drama la focul trădării se coace,
Durerea-i cumplită, dar Mielul nu plânge,
Revarsă iubire pe lume şi…tace!

Tăcerea e albă ca norii de cretă
Când sângele-ajunge la creştet, tenace,
Şi moartea vorace cuprinde discretă
În braţele-i Mielul. Mormântul Lui…tace!

Dar actul final e drapat de-nviere
Şi-n scenă-i un Miel, ca un şarpe de-aramă,
Ce-a rupt de pe drumul spre Cer bariere.
Acum nu mai tace. Mă cheamă, te cheamă…

Simion Felix Marţian
Vulcan, 15 aprilie 2019

Vezi articolul original