De-ai ști…

De-ai ști cât Tatăl te iubește
‘Naintea Lui te-ai apleca
Și ai afla că El domnește,
Că harul lui nu se oprește
Te poate-n lucru implica.

De-ai ști că îngeri El trimite
Să te păzească în furtuni
Că-L vei sluji tu vei promite
Dorințele-ți vor fi-mplinite,
S-or îndulci amărăciuni.

De-ai ști ce plan e pentru tine
De-a fi un păcătos iertat
Ai alerga spre stări divine
Și revelații ai obține
Din Plaiul cel mai minunat.

O, dac-ai ști câtă putere
Poți să primești din rugăciuni
Ai practica îngenunchere
Ți-ar merge gându-n ‘nalte sfere
Unde nu sunt amărăciuni.

De-ai înțelege, azi, că harul
Și pentru tine e activ
Ți-ai repara degrab’ hambarul
Să poți păstra Mărgăritarul,
Să fii-n eternul obiectiv.

Și dac-ai ști ce n-ai știut
(De sfânta jertfă de la cruce)
Ai renunța la ce-ai crezut
La tot ce-n fire ai făcut
Căci doar Stăpânul te-ar conduce.

Când fi-va clar și pentru tine
Că pentru Cer ești destinat
Va vrea ființa să se-nchine
Trăi-vei stările divine,
N-o să regreți că te-ai predat.

George Cornici

Cantari in noapte

Text: Psalmul 42

…noaptea cantam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.” Psalmul 42:8

Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns nestăpanit. Pentru a o mangaia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plans. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vant şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cantec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tanărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească.


Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că El este singura noastră sursă a puterii. Cand, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelandu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reannoite.
Prietene, eşti confruntat cu frămantârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mana lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cantări în noapte.            – P.R.V.

El ştie durerea cînd e mai adancă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. ”  – Anonim

Cand te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu

Painea zilnica

Primăvara ca o stare

La moara lui Felix

Înfipt în anotimp până-n plăsele
Mă împrimăvărez în verde viu,
Şi-nseninat de cerul azuriu
Sorb seve noi, dorin să scriu cu ele.

Mă năpădesc cuvintele nescrise
Când primăverii îi plătesc tribut,
Căci frumuseţea nu-i doar atribut
Ci viaţă nouă afluind prin vise.

Şi văd, înfăşurat în foi de viaţă,
Că primăvara nu-i doar anotimp,
Este o stare dincolo de timp,
Este trezire, este dimineaţă.

E învierea simţurilor toate
Spre bine, spre frumos, spre adevăr,
E neprihana florilor de măr
De roua dimineţii sărutate.

Trăind, deci, primăvara ca o stare,
Ca înviere, ca dorit dezgheţ,
Văd scrisul îndurării mai citeţ
Şi-aud mai clar a cerului chemare.

Iar inima-mi, Părinte, vre să-Ţi ceară,
Cu un demers cu totul exploziv:
Condamnă-mă, Te rog, definitiv
La o eternă, sfântă primăvară!

Simion Felix Marțian
Vulcan, 12 aprilie 2014

Vezi articolul original

De n-ai fi fost

De n-ai fi fost Tu pâinea care s-a frânt, Isus,
De Paşte-n seara Cinei, în camera de sus,
Ce azi la toţi se-mparte spre sfântă pomenire,
Ce-ar sătura flămânzii după neprihănire?

De n-ai fi plâns, Isuse, în Gheţimani cu-amar
Veninul firii moarte să nu-L bei din pahar,
De n-ai fi fost Tu Mielul sacrificat pe-altar,
Ce-ar fi putut să mute al Legii vechi hotar?

De n-ai fi fost, Isuse, ascultător, smerit,
De n-ai fi stat pe cruce, de nu m-ai fi iubit,
De n-ai fi scris cu sânge “iertare”-n dreptul meu
M-ar fi-nghiţit abisul sub vechiul curcubeu!

De n-ai fi fost, Isuse, Păstorul meu cel bun,
Să mă opresti din goana şi gândul meu nebun,
Ce-ar fi schimbat destinul înstrăinatei vieţi
Şi-a Legii osândire sub asprele-i peceţi?

De n-ai fi vrut, Isuse, spre mine să Te-apleci,
Pierdut, fără nădejde aş fi rămas pe veci!
Dar m-ai chemat pe nume, mi-ai spus că m-ai ales …
Ce mare Ţi-este harul şi cât de ne-nţeles!

Olivia Pocol

Cofruntarea cu muzica

Text: 2 Corinteni 5:1-11

Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,… căci se va descoperi în foc.” 1 Corinteni 3:13

Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un flautist desăvarsit, deşi nu ştia să cante nici o notă. Lucrurile au mers bine pană la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cantatul. Dar, într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care canta. Omul îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cantat, dar aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gandit să se prefacă bolnav în ziua cînd era programat să cante, dar s-a temut că medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar cand timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat cu muzica sa.


Va veni ziua cand toţi oamenii vor fi chemaţi înaintea Domnului pentru „recitalul” lor. Noi, credincioşii, „trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut cand trăia în trup (2 Corinteni 5:10). Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie Judecaţi după faptele lor” (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare, nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe Cristos ca Mantuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste înaintea Domnului.
Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica noastră!   –    R.W.D.

Curand vom fi chemaţi de jos
Să stăm cu toţi în faţa Sa.
Vei merge-acolo bucuros,
Sau îngrozit vei tremura?”    – Anonim.

Trăieşte azi asa cum ai dori să fi trăit atunci cand vei sta în faţa lui Dumnezeu

Painea zilnica

În fiecare dimineață…

În fiecare dimineață, m-aplec să văd splendoarea Ta
Și ea îmi deschide zări în față, de bucurii prin Mâna Ta,

Prin mila Ta, se așterne roua, verdele doar Tu îl ții,
Tăria vieții, o zi nouă – prin Tine, toate le susții!

Tu așternut-ai zări senine, munți și dealuri și câmpii,
Prin raza-ți: bucurii divine, râs zglobiu pui la copii,

Fluturași și păsărele, peștișori și melușei,
Crângul plin de viorele, toporași și clopoței,

Îngrijirea Ta eternă, palma Ta, plină de har,
Ea-i acei ce-n drag proșternă, armonii, al vieții dar!

Te slăvim în veci, Părinte, glorificăm Numele Tău!
De dragostea-ți mereu fierbinte, lăudat fii, Dumnezeu!

Lidia Cojocaru 

A sosit Imparatul

Text: Luca 19:28-44

Binecuvîntat este împăratul care vine in Numele Domnului!” Luca 19:38

Un filozof american a fost  întrebat odată: „Dacă Isus şi Platon s-ar reantoarce pe pămant şi ar ţine conferinţe în aceeaşi universitate, în acelaşi timp, pe care m-aş duce să-l ascult?” Cugetand puţin la întrebare, a răspuns: „Cine s-ar duce să-l asculte chiar pe marele Platon vorbind DESPRE adevăr, cand ar putea asculta pe Cel care ESTE Adevărul?”
Mulţimea gălăgioasă care-L înconjura pe Isus în Duminica Floriilor a răspuns foarte asemănător cu filozoful. Nimeni nu L-a egalat pe Isus.

El era Adevărul, Mesia Cel promis mai dinainte prin Zaharia (Zaharia 9:9). Minunile L-au revelat a fi Unsul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, era ceva care nu se potrivea la El. Călărea un măgăruş. Un cal puternic de lupte s-ar fi potrivit mult mai bine ocaziei. Apoi, niciodată El nu a incitat mulţimea să strige: „Jos cu romanii!” Pur şi simplu călărea măgăruşul, calm spre Ierusalim, a vizitat Templul şi s-a reantors în Betania (Marcu 11:11). Mulţimea aşteptase mult mai mult. Evreii căutau eliberarea de sub romani, dar El venise să-i elibereze de sub domnia lui Satan. Recunoşteau că Isus a venit de la Dumnezeu, dar nu înţelegeau deloc misiunea Sa spirituală.
Îi slujim noi oare lui Isus pentru a primi răsplătiri materiale sau pentru cine este El? Supunandu-ne Lui înseamnă să-i iubim pe cei ce nu merită, să întoarcem bine pentru rău şi să murim faţă de natura noastră păcătoasă. Ca şi filozoful şi mulţimea, să-L vedem ca Adevărul, Mesia venit din Cer. Dar să ne fie clar, împăratul a venit să domnească peste inimile noastre. – D.J.D.

E Domnul Domnilor! Mărirel
E împărat peste-mpăraţi!
A-nfrant duşmanul prin iubire,
E-ntaiul frate între fraţi! ‘ C. Ioanid.

A fi creştin înseamnă a fi supus credincios Regelui regilor

Painea zilnica

Fără anestezie

La moara lui Felix

Fără anestezie

Intrăm cu noul ev în carantină
Punând bizareriilor hotar,
Căci au uitat cocorii să mai vină
Și-avem un anotimp interimar.

Plouă de jos în sus și ziua-i noapte
Căci zorii-ntârzie la machiaj,
Și-n strepezire de idei necoapte
Umanitatea intră-n derapaj.

Nu-i un coșmar din somnul rațiunii
Ci e halucinantul adevăr,
Căci dăm pe „astăzi” ca tribut minciunii
Și-l abordăm pe „mâine” în răspăr.

Cu indolență ne purtăm eclipsa,
Imuni la dragoste, de spirit goi,
Și chiar dacă se joacă-Apocalipsa
Noi vom boci abia din actul doi.

E veacul meu, e timpul vieții mele
Când curg fără anestezii prin ani,
Trăind azi profețite „vremuri grele”,
Să ne trezim, iubiți contemporani!

Mă dor nefericite legi nedrepte,
Mă dor Sodome renăscând subit,
Mă dor acele neumblate trepte
Urcând spre Adevărul zămislit.

Eu sufăr, Doamne, însă în durere
Nu am venit să-Ți cer anestezii,
Ci să mă-mbraci, Părinte, cu putere
Și foc să-mi dai…

Vezi articolul original 27 de cuvinte mai mult

Într-o zi

Într-o zi, eu știu precis,
Voi călca tărâm ceresc!
M-am născut să am un vis:
Chiar de mor, tot să trăiesc.

Într-o zi, ce n-am putut,
Cred că-n El voi reuși,
Iar ce-am plâns și m-a durut,
Se va șterge pe vecii.

Într-o zi, cum n-a mai fost,
Voi primi un nume nou,
Voi trăi cu veșnic rost
Într-un loc fără ecou.

Într-o zi, cu ochi deschiși,
Voi vedea ce n-am văzut,
Voi cânta cu toți cei scriși,
Voi avea ce n-am avut.

Într-o zi, voi derula
O poveste fără ceas!
Pân’ atunci, tot voi spera
Și trăiesc ce mi-a rămas.

Lucian Cazacu