GREȘESC…

Ciprian I. Bârsan

Nu sunt așa cum vreau să fiu,
Creștinul cel perfect..
De multe ori în viața mea
Eu nu mă port corect,

Greșesc de multe ori în gând,
Sau cu privirea mea,
Greșesc de multe ori zicând
O vorbă poate grea..

Greșesc când cântăresc greșeli
De oameni fără har,
Greșesc atunci când, fără drept,
Îi judec în zadar..

Greșesc când timpul mi-l petrec
Privind deșertăciuni,
În loc să mă îmbogățesc
Cu har în rugăciuni..

Greșesc când nu sunt întrebat
Și totuși eu răspund,
Greșesc, în pântece turnând
Ca-‘n sacul fără fund.

Din tot ce-I place lui Hristos
Greșesc, făcând puțin,
Dar tare harnic mă arăt
La vorbe cu venin!..

Greșesc cu miopia mea
Când văd săraci cerșind,
Greșesc cu ochii prea atenți
Când văd creștini greșind..

Greșesc dorind, greșesc făcând,
Greșesc vorbind, greșesc tăcând,
Greșesc urând, greșesc iubind,
Greșesc cerând, greșesc fugind..

O viață plină de greșeli,
De lucruri fără rost,

Vezi articolul original 49 de cuvinte mai mult

Valoare şi false etichete

La moara lui Felix

Parabola în care Mântuitorul ne vorbeşte despre „samariteanul milostiv” vine ca răspuns la întrebarea provocatoare a unui învăţător al Legii: „Cine este aproapele meu?” (Luca 10:29) Claritatea expunerii îl dezarmează pe cel care intenţiona să-L ispitească pe Isus, determinându-l să accepte concluzia, de altfel evidentă.

  Despre ce este vorba? Un om care călătorea din Ierusalim spre Ierihon este atacat de tâlhari, jefuit, bătut, „lăsat aproape mort”. Un om care avea nevoie disperată de ajutor.

  Se părea că salvarea lui este aproape, când primul trecător care s-a apropiat a fost un preot. Un om care îi învăţa pe alţii depre mila izvorâtă din dragoste. Acesta L-A VĂZUT, dar a trecut mai departe. Cum, preotul? Da, preotul, adică omul care purta această etichetă. Dezamăgitor. Un exemplu din categoria: aşa, NU!

  Speranţa muribundului a înviat când a văzut apropiindu-se un levit. Un om care slujea la Templu. Şi acesta L-A…

Vezi articolul original 211 cuvinte mai mult

Șapte lucruri urâte

Prov. 6:16-19

Dintre-atât de multe fapte
Ce vre-un om le săvârșește
Șase lucruri, ba chiar șapte
Domnul însuși le urăște.

Ochii trufași, totdeauna
Urâciune vor rămâne
Sau privirile ce-întruna
Se consideră stăpâne.

Limba care izvodește
O vorbire stricăcioasă
Fiincă Dumnezeu urăște
Orice limbă mincinoasă.

Domnul ura și-o revarsă
Când e vorba de păcat
Înspre mâna care varsă
Sângele nevinovat.

Tot la fel Domnul urăște
Mințile nesăbuite
Inima care urzește
Planuri ce-s nelegiuite.

Și picioarele ce-aleargă
Repede răul să-l facă
Calea lor e una largă
Și-n urgie o să zacă.

Domnul încă mai urăște
Caracterul vicios
Ce neadevăr rostește,
Martorul cel mincinos.

În sfârșit, Domnul urăște
Dintre cei enumerați
Și pe-acel care stârnește
Certurile între frați.

Doamne dă-ne-nțelepciune
Ce urăști să nu iubim
Făcând numai fapte bune
Cum dorești, așa să fim.

Nici să nu urâm vreodată
Ce iubesti, Părinte Sfânt
Și c-o inimă curată
Să-Ți urmăm pe-acest pământ.

Ne călăuzește pasul
Iar când vom ajunge-acasă
Fericiți s-auzim glasul:
Bine! slugă credincioasă!

Daniel Hozan

Ce se întâmplă cu lumea aceasta?

Ciprian I. Bârsan

Uraganele violente din ultimii ani, cutremurele care au zguduit multe țări, furtunile devastatoare sau focurile care au lăsat în urmă morți, răniți și importante pagube materiale, sunt doar câteva din fenomenele care ar trebui să ne pună pe gânduri. Peste toate acestea, virusul Covid-19 a paralizat aproape întreaga planetă. Biblia spune în Luca 21:25: „Vor fi semne în soare, lună și stele, iar pe pământ va fi suferință printre neamuri, încremenite de urletul mării și al valurilor.” De asemenea, în Matei 27:7 scrie: „Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi epidemii și cutremure în diverse locuri.” Acestea sunt unele dintre semnele biblice care prevestesc întoarcerea lui Cristos. Nimeni nu știe ziua sau ora în care El se va întoarce, dar noi trebuie să fim gata, trebuie să ne mărturisim păcatele, să ne pocăim și să-I cerem iertare lui…

Vezi articolul original 51 de cuvinte mai mult

Cu Cristos in Paradis

Martie

Text: 2 Samuel 12:15-25

„Adevărat Iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Luca 23:43

Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii cand Dumnezeu a crezut de cuviinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atat de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plangă pe mormîntul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pămant care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mîngaiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atît de mare, încat se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar.

Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cat de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neansufleţit al fetiţei. Duhul Sfant i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte talharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvantată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adanc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decat aceasta?” În mangaierea acestor ganduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gandească la fetiţa lui în mormant, se gandea la ea văzand-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus.
Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sunt cu Cristos în paradis. – H.G.B.

„A fost candva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi.”        – C. Ioanid

„Cand Dumnezeu iti şterge lacrimile, durerea lasă loc cantării nemuritoare„

Painea zilnica