Ps. 19:13
Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
E ruga ce spre Tine o îndrept
Nu-Ți cer să mă îmbraci în bogăție
Ci fă-mă ca să fiu mai înțelept.
Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Că-s robul Tău iar Tu îmi ești stăpân
Și-n timpul vieții hărăzită mie
Mereu, rob credincios, vreu să rămân.
Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Și-mi iartă greșurile ce le știu
Și-acelea ce-s necunoscute mie…
Iertat de toată vina vreau să fiu.
Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Neprihănirea Ta s-o dobândesc
Trăind curat, cu nevinovăție
De orișice păcat să mă feresc.
Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Ca-n orice zi să pot lucra din plin
Zidind mereu pe Sfânta temelie
Cu drag, cu spor și cu avânt deplin.
Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Să nu fiu de-a ei vrajă amăgit
Și orișicând ar vrea să mă îmbie
Ajută-mă, să nu fiu biruit.
Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Și ca să pot umbla mereu smerit,
Pe drumul vieții înspre veșnicie
Să mă-nsoțești. . . și fi-voi fericit.
Daniel Hozan