In Memoriam

Ciprian I. Bârsan

PROF. DR. CORNELIU CONSTANTINEANU
Suntem răvășiți și îndurerați la aflarea veștii că prietenul și colegul nostru, prof. dr. Corneliu Constantineanu, nu ne mai poate însoți în Missio Dei. Stăpânul Ceresc a decis să îl cheme, mult mai devreme decât ne-am gândit, ca să fie cu El, în locul acela mirific după care lăuntric tânjim și totuși am vrea să ajungem acolo cât mai târziu posibil…
Rămân în urmă frumoase amintiri de la conferințele de misiune, poziționarile lui echilibrate și mature din cadrul Comitetului de Referință al APME în care a slujit mulți ani de zile, preocuparea lui pentru situația misionarilor de care întreba deseori și, mai ales, pasiunea lui de a vedea Evanghelia atingând și transformând fiecare domeniu al culturii noastre.
Împreună cu colegii din biroul APME și cu misionarii răspândiți pe toate meridianele pământului, în numele Consiliul Director și al Comitetului de Referință al APME, transmitem cele mai sincere…

Vezi articolul original 26 de cuvinte mai mult

Păzește-mă de mândrie

Ps. 19:13

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
E ruga ce spre Tine o îndrept
Nu-Ți cer să mă îmbraci în bogăție
Ci fă-mă ca să fiu mai înțelept.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Că-s robul Tău iar Tu îmi ești stăpân
Și-n timpul vieții hărăzită mie
Mereu, rob credincios, vreu să rămân.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Și-mi iartă greșurile ce le știu
Și-acelea ce-s necunoscute mie…
Iertat de toată vina vreau să fiu.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Neprihănirea Ta s-o dobândesc
Trăind curat, cu nevinovăție
De orișice păcat să mă feresc.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Ca-n orice zi să pot lucra din plin
Zidind mereu pe Sfânta temelie
Cu drag, cu spor și cu avânt deplin.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Să nu fiu de-a ei vrajă amăgit
Și orișicând ar vrea să mă îmbie
Ajută-mă, să nu fiu biruit.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Și ca să pot umbla mereu smerit,
Pe drumul vieții înspre veșnicie
Să mă-nsoțești. . . și fi-voi fericit.

Daniel Hozan

Portretul unui pacatos

Text: Psalmul 14

„…toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” Psalmul 14:3

Unii oameni pretind că sînt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mantuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sunt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi!
H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut cîteva fotografii în timp ce era mort de beat. După cateva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzîndu-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Caţi sînt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”.

Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce suntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mantuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sangele vărsat de Cristos.

Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcand din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfant. – R.W.D.

„Odată păcatul domnea-n sufletul meu
îndepărtandu-mi calea de-al meu Dumnezeu.
O, ce fericire, Isus m-a găsit;
Sunt azi păcătos, prin har mantuit”.– Gray

„Nimic nu ne orbeşte mai mult fată de adevăratul caracter al păcatuluidecat faptul că este păcatul nostru.„

Painea zilnica