Muguri de speranță

La moara lui Felix

Așteaptă primăvara în culise
Cu caii la caleașcă prinși în hamuri,
Purtând cununi de-nmugurite ramuri
Și-n coame flori cu pleoapele deschise.

În lume încă viscolul mai mușcă
Cu pleasna biciului inimi candide,
Dar poarta lui curând se va închide
Și el va sta înlănțuit în cușcă.

Speranțele ni-s aninate-n muguri
Și-n razele care alungă gerul,
Când soarele împodobește cerul
Și-aprinde strălucire vie-n pluguri.

Ne doare, Doamne, apăsarea rece
Și-am fi străpunși de iarnă ca de cuie,
De n-am simți că-n ramuri seva suie,
Iar ea va trebui-n curând să plece.

Sorbim din primăvara bucuriei,
Privind cu ochii deveniți corole
Plutirea de înmugurite iole
Pe marea de cristal a veșniciei.

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 10 februarie 2020

Vezi articolul original

Vizionează „Emma Repede – Vom zbura | Lyric Video” pe YouTube

Ciprian I. Bârsan

Vezi articolul original

Tu ești valoros!

Ciprian I. Bârsan

Un tată, înainte de a muri, i-a spus fiului său: Acesta este un ceas pe care bunicul tău mi l-a lăsat moștenire. Are mai mult de 200 de ani vechime. Vreau să-l vând, du-te la magazinul de ceasuri și oferă-l spre vânzare.

S-a dus și apoi s-a întors la tatăl său, și i-a spus: „oferă 5 dolari pe el, pentru că este vechi”.

Apoi tatăl i-a zis: dute și oferă-l spre vânzare la un magazin de antichități. S-a dus, apoi s-a întors, şi i-a spus tatălui: oferta este de 5 dolari.

În cele din urmă tatăl i-a zis: Du-te la muzeu şi oferă-l!

S-a dus, apoi s-a întors şi i-a spus tatălui său: Mi-au oferit un milion de dolari pentru această piesă.

Atunci tatăl i-a spus: Am vrut să înveți că ești apreciat la adevărata ta valoare doar la locul potrivit. Nu te duce și nu sta într-un loc nepotrivit…

Vezi articolul original 28 de cuvinte mai mult

Glorii!

Ce mareț ești, Doamne sfinte,
Cu atât frumos împodobita-i
Un Univers, ce ia aminte
La al Tău Glas, când zugrăvita-I

În atât splendid, armonie,
Nepătruns, complexitate,
Luminând în bucurie,
Viață, revărsând în toate,

Aveai în inimă, făptura,
Făcută-n chip și asemănare,
Pentru ea și jertfa-ți pură,
O, Doamne, ești atât de Mare!

Mare îți e credincioșia,
Mare îți e tăria, Soare,
Tu ce-n Mână ai veșnicia,
Dar nu uiți de o iarbă-n floare,

Meriți toată închinarea:
Plecăciune, plecăciune,
Iubirea noastră, adorarea,
Ți-o proșternem, Zori- Minune!

Mulțumire, mulțumire,
Îngână Universu-n cor,
Stăpân în tot, și a tot zidire,
Viață-n tot și a tuturor,

Fii slăvit mereu, de a pururi,
Fii lăudat în orice ceas,
În mănunchi legăm vii doruri,
De a Ta inimă, al Tău Glas,

La Tronul Slavei Tale Sfinte,
Scăldat, în imnul adorării –
De pe întreg pământ, Părinte,
Glorii, Soare al îndurării!

Lidia Cojocaru

Un arc destins

Text: Marcu 6:30-34

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin.” Marcu 6:31

Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat acest fapt atunci cand le-a prescris o pauză celor 12 ucenici obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru reamprospătarea şi reannoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă.
O legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucandu-se în stradă cu nişte copilaşi. Observatorul a ras şi şi-a bătut joc de Esop pentru comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop a luat un arc cu care se jucase imitand un istrument cu coarde. A destins arcul şi l-a pus jos pe pămînt. Apoi i-a spus criticului atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne
despre ce vorbeşte acest arc destins”. Omul n-a putut să spună nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat: „Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe; dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci cand vrei să-l foloseşti”.

Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă – cand arcul vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi a-ţi reannoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru Domnul dacă nu te odihneşti puţin. – P.R.V

„Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte
La umbra unde-n linişte puteam vorbi,
Departe de larma, mulţimii agitate
Să-I pot în taină Cuvintele de foc sorbi.” – Mortenson

„Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea forţelor.„

Painea zilnica