Text: Ioan 1:35-42
„El, cel dintîi a găsit pe fratele său Simon…. Şi l-a adus la Isus…” Ioan 1:41, 42
In cartea sa „Cei doisprezece”, Leslie B. Flynn a scris despre un om de afaceri care, intrînd într-un restaurant, a observat un copil care privea înăuntru cu năsucul turtit de vitrina localului.
„Ti-e foame?” a întrebat omul. Copilul a răspuns timid: „Sigur că da, domnule”. Omul l-a luat cu el înăuntru şi a comandat o porţie bună de mancare pentru el. Dar în loc să mânance, copilul se tot uita afară, arătînd puţin interes mancării delicioase ce-i fusese pusă în faţă. Omul l-a bătut pe umăr: „De ce nu mănînci? Ai spus că ţi-e foame”. Copilul i-a răspuns: „Vedeţi copilul acela care se uită pe fereastră? Este frăţiorul meu mai mic. Cum pot să mănînc cînd se uită la mine aşa?”
Cînd găsim ceva care ne satisface, vrem ca şi alţii să aibă parte de acel lucru. Aşa s-a întîmplat şi cu Andrei, fratele lui Simon Petru. Cu toate că nu ştim prea multe despre acest ucenic, ştim că el întotdeauna a condus pe alţii la Isus. In primul rand l-a dus pe fratele său Simon la Domnul (Ioan 1:41, 42). Cu caţiva ani mai tîrziu, l-a adus pe băieţelul cu painile şi peştii (Ioan 6:8, 9).
Aproape de sfarşitul misiunii Domnului Isus, l-a spus Domnului despre nişte greci care doreau să-L vadă (Ioan 12:20-22). Noi, cei care am experimentat mantuirea prin credinţa în Cristos, avem o legătură „interioară” cu Isus. Dar sunt mulţi încă „afară” care nu s-au încrezut încă în El ca în Mantuitorul lor personal. Nu aţi vrea, la fel ca Andrei, să răspundem nevoilor şi să facem efortul să-i ducem la Isus? – D.C.E.
„Doresc să fiu creştinul roditor
Ce suflete la Tine-aduce.
Spunand mereu, oricand şi tuturor,
Să-i mantui, ai murit pe cruce. ” – Ozbun.
„Trebuie să mergem la păcătoşi, dacă dorim ca păcătoşii să vină la Isus„
Painea zilnica