GREȘESC…

Ciprian I. Bârsan

Nu sunt așa cum vreau să fiu,
Creștinul cel perfect..
De multe ori în viața mea
Eu nu mă port corect,

Greșesc de multe ori în gând,
Sau cu privirea mea,
Greșesc de multe ori zicând
O vorbă poate grea..

Greșesc când cântăresc greșeli
De oameni fără har,
Greșesc atunci când, fără drept,
Îi judec în zadar..

Greșesc când timpul mi-l petrec
Privind deșertăciuni,
În loc să mă îmbogățesc
Cu har în rugăciuni..

Greșesc când nu sunt întrebat
Și totuși eu răspund,
Greșesc, în pântece turnând
Ca-‘n sacul fără fund.

Din tot ce-I place lui Hristos
Greșesc, făcând puțin,
Dar tare harnic mă arăt
La vorbe cu venin!..

Greșesc cu miopia mea
Când văd săraci cerșind,
Greșesc cu ochii prea atenți
Când văd creștini greșind..

Greșesc dorind, greșesc făcând,
Greșesc vorbind, greșesc tăcând,
Greșesc urând, greșesc iubind,
Greșesc cerând, greșesc fugind..

O viață plină de greșeli,
De lucruri fără rost,

Vezi articolul original 49 de cuvinte mai mult

Valoare şi false etichete

La moara lui Felix

Parabola în care Mântuitorul ne vorbeşte despre „samariteanul milostiv” vine ca răspuns la întrebarea provocatoare a unui învăţător al Legii: „Cine este aproapele meu?” (Luca 10:29) Claritatea expunerii îl dezarmează pe cel care intenţiona să-L ispitească pe Isus, determinându-l să accepte concluzia, de altfel evidentă.

  Despre ce este vorba? Un om care călătorea din Ierusalim spre Ierihon este atacat de tâlhari, jefuit, bătut, „lăsat aproape mort”. Un om care avea nevoie disperată de ajutor.

  Se părea că salvarea lui este aproape, când primul trecător care s-a apropiat a fost un preot. Un om care îi învăţa pe alţii depre mila izvorâtă din dragoste. Acesta L-A VĂZUT, dar a trecut mai departe. Cum, preotul? Da, preotul, adică omul care purta această etichetă. Dezamăgitor. Un exemplu din categoria: aşa, NU!

  Speranţa muribundului a înviat când a văzut apropiindu-se un levit. Un om care slujea la Templu. Şi acesta L-A…

Vezi articolul original 211 cuvinte mai mult

Șapte lucruri urâte

Prov. 6:16-19

Dintre-atât de multe fapte
Ce vre-un om le săvârșește
Șase lucruri, ba chiar șapte
Domnul însuși le urăște.

Ochii trufași, totdeauna
Urâciune vor rămâne
Sau privirile ce-întruna
Se consideră stăpâne.

Limba care izvodește
O vorbire stricăcioasă
Fiincă Dumnezeu urăște
Orice limbă mincinoasă.

Domnul ura și-o revarsă
Când e vorba de păcat
Înspre mâna care varsă
Sângele nevinovat.

Tot la fel Domnul urăște
Mințile nesăbuite
Inima care urzește
Planuri ce-s nelegiuite.

Și picioarele ce-aleargă
Repede răul să-l facă
Calea lor e una largă
Și-n urgie o să zacă.

Domnul încă mai urăște
Caracterul vicios
Ce neadevăr rostește,
Martorul cel mincinos.

În sfârșit, Domnul urăște
Dintre cei enumerați
Și pe-acel care stârnește
Certurile între frați.

Doamne dă-ne-nțelepciune
Ce urăști să nu iubim
Făcând numai fapte bune
Cum dorești, așa să fim.

Nici să nu urâm vreodată
Ce iubesti, Părinte Sfânt
Și c-o inimă curată
Să-Ți urmăm pe-acest pământ.

Ne călăuzește pasul
Iar când vom ajunge-acasă
Fericiți s-auzim glasul:
Bine! slugă credincioasă!

Daniel Hozan

Ce se întâmplă cu lumea aceasta?

Ciprian I. Bârsan

Uraganele violente din ultimii ani, cutremurele care au zguduit multe țări, furtunile devastatoare sau focurile care au lăsat în urmă morți, răniți și importante pagube materiale, sunt doar câteva din fenomenele care ar trebui să ne pună pe gânduri. Peste toate acestea, virusul Covid-19 a paralizat aproape întreaga planetă. Biblia spune în Luca 21:25: „Vor fi semne în soare, lună și stele, iar pe pământ va fi suferință printre neamuri, încremenite de urletul mării și al valurilor.” De asemenea, în Matei 27:7 scrie: „Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. Va fi foamete, vor fi epidemii și cutremure în diverse locuri.” Acestea sunt unele dintre semnele biblice care prevestesc întoarcerea lui Cristos. Nimeni nu știe ziua sau ora în care El se va întoarce, dar noi trebuie să fim gata, trebuie să ne mărturisim păcatele, să ne pocăim și să-I cerem iertare lui…

Vezi articolul original 51 de cuvinte mai mult

Cu Cristos in Paradis

Martie

Text: 2 Samuel 12:15-25

„Adevărat Iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” Luca 23:43

Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii cand Dumnezeu a crezut de cuviinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atat de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plangă pe mormîntul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pămant care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mîngaiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atît de mare, încat se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar.

Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cat de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neansufleţit al fetiţei. Duhul Sfant i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte talharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvantată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adanc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decat aceasta?” În mangaierea acestor ganduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gandească la fetiţa lui în mormant, se gandea la ea văzand-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus.
Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sunt cu Cristos în paradis. – H.G.B.

„A fost candva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi.”        – C. Ioanid

„Cand Dumnezeu iti şterge lacrimile, durerea lasă loc cantării nemuritoare„

Painea zilnica

Tu poți

Ciprian I. Bârsan

Tu poți totul prin Hristos

Nu ești singur în furtună,

Nu mai sta îngândurat,

Ești în mâna Lui cea bună.

Tu poți fi victorios

Că ce-i pus de El, în tine,

E mai tare ca puterea

Răului, din astă lume!

Nu mai sta mereu ascuns

După a fricii pandemie,

Domnul ți-a promis solemn

Căci va fi a ta solie.

Pot să urle duhuri mii,

Să-ți amenințe ființa,

Roagă-te și nu te teme

Domnu-ți va mări credința.

Nimeni nu va fi înfrânt

Dacă străruie-n credință,

Ancorat de tot ce-i sfânt

Și vehează-n umilință.

Dac-ai fost înspăimântat

De un duh, din întuneric,

Ieși degrabă la lumină

Căci Hristos, Te face vrednic.

Nu mai sta sub teroare

Căci cu siguranță, mori.

Scoală-te din amorțire

Căci Hristos, vine pe nori!

Și vor fi luați la Sine

Toți acei ce-au biruit,

Care n-au umblat prin fire

Ci-au fost plini de Duhul Sfânt!

Autor: Daniel Hîrtie

Vezi articolul original

Nu Te-ai oprit la jumătate

Nu Te-ai oprit la jumătate
Când a-nceput calvarul greu
Ci-ai vrut să fie unitate
Între pământ și Dumnezeu.

Ți-ai dus, Isuse, greaua cruce
Pentru păcatu-ntregii lumi
Pe cei captivi de la răscruce
Spre sfânta Țară să- i îndrumi.

Când ai rostit, pe lemn, “Mi-e sete”
La oamenii pierduți gândeai
Voiai să nu se mai repete
Sfidări și ură către Rai.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Cu-a Ta iubire și-al Tău plan
C-ai vrut ca sufletele toate
Să intre-n veșnicul Liman.

Dureri ce nu pot fi descrise
Le-ai îndurat cu-n scop precis
Să înviezi simțuri ucise,
Să le conduci spre Paradis.

Suprema-Ți jertfă și-astăzi poate
Să nască-n inimi dor de Cer,
S-aducă din eternitate
Răspuns la pământesc mister.

Din noapte și din tragedie
Ne-ai scos, Isuse, și ne-ai dat
Un suflu nou care adie,
Care cu Cerul ne-a-mpăcat.

Ne-ai învățat că suferința
Creează rezultat divin,
Că poate anula sentința,
C-aduce dulcele alin.

O, Fiu de Dumnezeu și Rege
‘Nălțăm onor și mulțumiri
Din sacrificiu-Ți vom culege
Multe comori și străluciri.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Ci Te-ai jertfit în mod plenar
Să trecem dincolo de moarte,
Să fim cu Meșterul Zidar.

George Cornici

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.

Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

„Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.„- Adams

„Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui„

Painea zilnica

Covidul și “Batalioanele ascunse“

Neputința cauzată de boală sau bătrânețe te plasează într-una din cele mai eficiente unități de luptă spirituală ale lui Dumnezeu. Existența ei este singura explicație a existenței lor. Bolnavi sau bătrâni, dispăruți aparent din sfera publică, oamanii aceștia fac mari isprăvi.

În toată lumea, răspândiți pe toată suprafața pământului, dar nelimitați la locații geografice, ei sunt capabili să lupte oricând și oriunde, determinând schimbări de situații disperate și mari biruințe în poporul Domnului. Eu îi numesc acum “Batalioanele ascunse” care-L slujesc pe Domnul oștirilor.

Au existat întotdeauna, iar una care a făcut mari isprăvi a ieșit din anonimat atunci când Căpetenia oștirii, Domnul domnilor și Împăratul împăraților a fost adus să fie închinat la Ierusalim:

“Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni” (Luca 2:37).

Am să vă…

Vezi articolul original 241 de cuvinte mai mult

Eternul optimist

“Domnule dragă, în lumea asta sunt două feluri de oameni: unii care se îneacă și cu colacul de gât și alții care sunt ca dopul de plută. Poți să-i apeși cu degetul până la fundul apei că de îndată ce-i lași liber sar imediat deasupra apei. Așa este băiatul acesta”. Sunt vorbele unuia care-l asigura pe altul să-și dea fata după cineva pe care nu-l cunoștea prea bine.

Ieri, Doru Brezoi, păstor impreună cu mine la Bethel, ne-a trimis ca text zilnic de meditație un îndemn al apostolului Pevel, misionarul care a mers până la capătul lumii pentru Christos:

„Bucurati-va totdeauna in Domnul!
Iarasi zic: BUCURATI-VA!
Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii.
DOMNUL ESTE APROAPE.
NU VA INGRIJORATI DE NIMIC;
ci in ORICE lucru,
aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu,prin
RUGACIUNI si CERERI, cu MULTUMIRI.
Si PACEA LUI DUMNEZEU,
CARE INTRECE ORICE PRICEPERE,
VA VA PAZI INIMILE…

Vezi articolul original 492 de cuvinte mai mult