Nimic nu ține veșnic

Ciprian I. Bârsan

Nimic nu ține veșnic
Căci totu-i trecător
Omul e-aici vremelnic
Și trece ca un nor

Nimic nu dăinuiește
Aici la infinit
Căci totul se-nvechește
Și are un sfârșit

Țărâna-i tot țărână
Și în pământ se-ntoarce
Și viața se termină
Când fusul nu mai toarce

Va trece cu un trosnet
Și cerul și pământul
Cu foc și mare vuiet
Așa spune Cuvântul

În scrum și în cenușă
Se va preface tot
Dar noi avem o casă
La Domnul Savaot

Doar El etern rămâne
Căci e nemuritor
Și-n mâna Sa El ține
Destinul tuturor

Știind acestea toate
Hai să ne pregătim!

Ca s-avem și noi parte
Cu El pe veci,

Amin.

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Refuz să mă las înfrânt

Refuz să fiu înfrânt
De lumea dinafară
Cu viu discernământ
De ce să mă-nspăimânt?
Căci îngeri mă-mpresoară.

Refuz să fiu trântit
De valul frământării
Cu Tatăl meu slăvit
Lăuntrul-i liniștit
Nu-n starea întristării.

Când L-am primit pe El
Primit-am și curaj
Să mă avânt spre Țel,
Spre veșnicul Betel,
Să am un avantaj.

Refuz să fiu purtat
Pe brațele-ndoielii
Sunt sigur c-am intrat
În harul revelat
Nu-n spațiul tânguielii.

M-a transformat total
Cuvântul uns cu har
Refuz să urc un deal
Spre-a mă-nchina lui Baal
Merg la al meu altar.

Refuz să mă unesc
Cu cei ce-s sfidători
Și care nu doresc
Locaș dumnezeiesc
Nici sfinte sărbători.

Voi merge pe-un traseu
Cu cei ce s-au predat
Refuz un dumnezeu
Cu un program ateu
Și-al unui veac stricat.

Refuz un compromis
De orice fel ar fi
Destinul mi-e decis
Pășesc spre Paradis
Alături de-ai lui fii.

George Cornici

Preamarirea lui Cristos

Text: Ioan 3:22-30

Trebuie ca El să crească si eu să mă micşorez.” Ioan 3:30

Atitudinea exprimată de Ioan Botezătorul în textul de azi, ar trebui să fie atitudinea fiecărui urmaş al lui Cristos. Ioan Botezătorul devenise influent în Palestina, dar după ce L-a botezat pe Isus oamenii au început să-L urmeze pe Mantuitorul. Intrebat fiind asupra acestui fapt, Ioan a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”.
C.S. Kirkendall subliniază că acest principiu de lansare a cauzei altuia cu o totală lipsă de egoism a fost exemplificat de Edmund Halley în relaţiile sale cu Isaac Newton. Halley, omul care a prezis reîntoarcerea cometei care îi poartă acum numele, a recunoscut importanţa descoperirii legii gravitaţiei. L-a provocat să-şi perfecţioneze ideea originală, i-a corectat unele din ecuaţiile matematice. Apoi Halley l-a îndemnat să-şi pună ideile într-o carte.


Cartea „Principiile matematice ale filozofiei naturii”, l-a făcut pe Newton celebru. Puţini oameni ştiu că Halley a editat-o şi a supravegheat publicarea ei şi chiar a finanţat tipărirea ei, cu toate că Newton şi-ar fi putut permite mai uşor o asemenea cheltuială. Istoricii de azi numesc fapta lui Halley ca unul din exemplele cele mai lipsite de egoism pe care le cunoaşte istoria ştiinţei moderne. Atitudinea unei umilinţe autentice este semnul unei relaţii corecte cu Isus. In timp ce nu atragem atenţia supra noastră înşine, trebuie să aruncăm toată lumina asupra Lui. Cu cît vor fi mai mari realizările noastre, cu atît El va primi mai multă glorie. Recunoscînd că sursa darurilor noastre şi a capacităţilor este Isus, haideţi să urmăm exemplul lui Ioan Botezătorul şi să-L preamărim pe Cristos.     – D.C.E.

Sunt un bulgăr de pămînt.
Sunt un strop de rouă-n soare.
Şi cu cat mă fac mai mic,
Cu-atît Tu Te faci mai mare.

Ne vom vedea adevărata statură numai cind vom sta în umbra lui Cristos

Painea zilnica