Creştinii binecuvântează

De mă supără ceva,
Eu, după creștinul crez,
Nu vreau a mă răzbuna,
Eu – binecuvântez.

De-ți vorbește unu-n dodii,
Nu spui „taci!”, nu îl sfidezi;
Căutând să ți-l apropii,
Tu – binecuvântezi.

Obosit de mult prea multe,
Tata nu se enervează;
După ce stă să ne-asculte,
El – binecuvântează.

Când avem eșec în viață
Mama nu abandonează,
Cu povață din povață
Ea – binecuvântează.

Ne-adunăm spre închinare,
Despre Domnul învățăm;
La venire și plecare
Noi – binecuvântăm.

Ne mai prinde cate-o boală
Însă nu vă supărați,
Încercarea e normală;
Voi – binecuvântați.

Piere orice chef de ceartă
Când băieții acționează,
Căci prin felul cum se poartă
Ei – binecuvântează.

Nu au vorbe mari să-și spună
Și nici nu invidiază:
Fetele când se adună,
Ele – binecuvântează.

Și noi toți, copii salvați,
Suntem… binecuvântați.

Viorica Mariniuc 

Sa vezi nevoia

Text Ioan 4:27-38

„Ridicaţi-vâ ochii şi priviţi holdele, care sînt albe acum, gata pentru seceriş.” Ioan 4:35

Serviciul în micuţa misiune din estul Londrei se terminase şi un tînăr medic era pe punctul de-a închide clădirea la plecare. In acel moment, a observat că un băieţel se ascundea într-un colţ. Doctorul i-a pus cîteva întrebări, ca să afle, că acest copil nu avea casă. Copilul i-a explicat că dormea împreună cu alţi copii într-o magazie de cărbuni. Doctorul i-a cerut să-i arate unde se află aceşti băieţi, aşa că au luat-o de-alungul unei străzi înguste, pînă au ajuns la o spărtură a unui zid. „Căutaţi acolo. O să-i găsiţi.” Dar magazia era goală. „Oh, a spus băieţelul, precis a venit poliţia şi au plecat. Haideţi cu mine. Am să vă arăt unde sunt.” L-a condus pe doctor într-o clădire învecinată. Sub acoperişul de tablă veche dormeau 13 băieţi – toţi ai nimănui. în noaptea aceea ochii tînărului doctor creştin s-au deschis larg pentru lucrarea în mijlocul acestor copii aflaţi în nevoi. In anii slujirii sale în acest domeniu, el a influenţat vieţile a peste 80.000 de băieţi şi fete.

Acesta este un exemplu al unei mari nevoi fizice şi spirituale care a rămas nesatisfăcută pînă cand cineva n-a văzut-o cu ochii lui. In calitate de creştini, ne putem continua afacerile fără să fim conştienţi de nevoile spirituale ale celor din jurul nostru. Trebuie să ne ridicăm ochii şi să privim holdele, pentru că Isus a spus: „sunt albe acum, gata de seceriş”. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă deosebit de conştienţi de oamenii pierduţi care ne întretaie calea în fiecare zi. El vrea să ne folosească pentru a le arăta dragostea lui Cristos şi vestea bună a Evangheliei. Doamne, ajută-ne să vedem nevoile din jurul nostru!      – P.R.V.

„Sculaţi creştini, luptaţi de zor!
Mor suflete în lumea mare;
Nu-i timp de somn nepăsător,
E timp de rugă şi lucrare.”    – Anonim

„Dacă doreşti un cîmp de lucru, priveşte înjur.„

Painea zilnica