Într-o lume subjugată

Într-o lume subjugată,
Prin minciuni de-Nșelătorul,
Cum ar fi dacă am spune,
Toți din inimă-adevărul?
Cum ar fi toți să renunțe,
La hoții și viclenie
Și ar semăna grăunțe,
De virtuți și omenie?
Cum ar fi când prin iubire,
Plini de har și bucurie,
Toți un duh și o simțire,
Am învinge orice ură,
Și-am trăi cu vrednicie,
Adevărul din Scriptură?

Am ajuns o vreme tristă,
Cu prea multă înșelare,
Șarpele cel vechi insistă,
Să îi dăm lui ascultare.
Deghizat în filantrop,
Fără milă nici un strop,
Ne promite lumea toată,
Dacă lui ne închinăm,
Și îl recunoaștem, , tată. , ,
Însă omul înțelept,
Ce cunoaște adevărul,
Ține bine drumul drept,
Are-un singur Domn în piept:
Pe Isus Mântuitorul!

Lumea zace-n neputință,
Dar se vrea o resetare,
Se pretinde prin știință,
Înnoire, transformare…
Cum să fie cu putință?
Omul rău mai bun să fie,
Fără biblică credință,
Fără strop de pocăință? …
Îmi fac sfânta datorie,
Să vă spun la fiecare:
Nu dați orișicui crezare,
Viața noastră-i cu folos,
Fericită pe vecie,
Când o-nchinăm lui Hristos!

Pe pământ e strâmtorare,
Rânduieli tot mai pe dos,
Știri tot mai îngrozitoare,
Moartea seceră în vale,
Și-un duh rău și mincinos,
Pretinde la mic și mare,
La un virus, , închinare, , …
Însă omul credincios,
Ce-nțelege adevărul,
Ce e drept și de folos,
Simte duhul odios…
De aceea cu ardoare,
Spre-a lui veșnică salvare,
Preamărește pe Hristos!

Mai în vremea comunistă,
Sub un leat necredincios,
Purtau mulți cravată, bască,
Obligați de sus în jos.
Propaganda ateistă,
Se lupta să nimicească,
Tot poporul credincios.
Azi același duh insistă,
Prin, , sămânța, , hedonistă:, , Cine vrea să mai trăiască,
Să se-nchine la o, , mască, , !
Dar omul evlavios,
Nu vrea duhul rău să-l pască…
Dă slavă doar lui Hristos!

E la modă un progresism,
Fără țară și cultură,
Un nou imperialism,
Ce se-ncrede-n ocultism,
Desfrânat fără măsură,
Un extrem fariseism,
Vas de fală plin de zgură.
Vai obraznic nihilism,
Care cere plin de ură,
Să fim robi la globalism,
Pervertit capitalism…
Însă omul credincios,
Nu-și pierde dreapta măsură,
Ține calea lui Hristos!

Am ajuns vremuri ciudate,
Răului se spune bine,
Mulți trăiesc cu nedreptate,
Fără milă sau rușine…
Sub pretext de sănătate,
Pun zăvor la libertate,
Dar în inimi au venin.
Pentru bani, pentru putere,
Ascunzând un plan meschin,
Vor ca să le dăm crezare,
Fac un idol din vaccin,
Însă omul credincios,
Vrea în Rai, nu în pierzare.
Se-nchină doar lui Hristos!

Teodor Groza

Salvarea celor pierduti

Text: 1 Corinteni 9:16-23

M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.” 1 Cor. 9:22

Evanghelistul D.L. Moody obişnuia să povestească despre un tablou care l-a impresionat deosebit de mult. Era portretul unei femei care apuca o cruce cu amîndouă mîinile în timpul salvării ei dintr-o mare furtunoasă. Moody a continuat sa relateze că această imagine şi-a pierdut pentru el din profunzimea impresiei, atunci cînd a văzut o altă pictură mai tîrziu. A doua avea acelaşi subiect, salvarea unei femei din valurile dezlănţuite. Dar în timp ce femeia se agăţa cu o mînă de cruce, cu cealaltă ajuta la salvarea altei persoane din valuri.
Acea pictură exprimă dramatic ceea ce trebuie să facem noi, cei salvaţi de plata păcatelor noastre.

Recunoscînd că cei din jurul nostru sînt pierduţi şi pier, nu trebuie să fim egoişti, ocupaţi doar de mîntuirea noastră şi uitînd de ei. Apostolul Pavel, el însuşi mîntuit de vinovăţia păcatelor sale, a fost vital interesat de salvarea altora. De fapt, a îndurat mari suferinţe în efortul său de-a conduce pe cei păcătoşi la Cristos. El a declarat: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mîntuiesc pe unii din ei.” In 2 Corinteni 5:20, el scrie: „Noi dar, sîntem trimişi împuterniciţi ai lui Cristos, şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”
Da, recunoştinţa pentru mîntuirea noastră trebuie să ne motiveze să împărtăşim şi altora vestea bună. Cei salvaţi trebuie să salveze. – R.W.D.

Îngrijiţi muribunzi, salvaţi pe pierduţi,
Pe cei ce-n groapă-i aşteaptă pieirea.
Ştergeţi lacrimi, ridicaţi pe căzuţi,
Spuneţi că Isus le dă mîntuirea.  ”  – Crosby.

Painea zilnica

Pledoarie pentru sinceritate

Sunt în perioada de refacere. Trupul și mintea își regăsesc câte puțin din vigoarea de altădată. Mă întorc la studiu cu bucuria descrisă de Ezra în psalmul 119. Gust iar cu nesaț din „fagurul de miere“ …

În spital, l-am rugat pe Domnul să-mi dea răgaz să termin ultimele trei capitole din comentariul făcut la viața lui David, împăratul mesianic. Mi l-a dat. Am terminat. Azi mi-a mai dat încă un capitol. Semn bun. Mai are încă treabă cu mine.

Până paginează cineva întreaga carte și o punem în format PDF, vi-l ofer împreună cu cuprinsul celorlalte capitole:

https://scripturile.wordpress.com/2021/02/06/pledoarie-pentru-sinceritate/

David – împăratul mesianic

Sub loviturile vieții, unii se deformează, alții se formează! Țineți-vă bine! Ne așteaptă o călătorie prin gropi și peste pietre, prin pustiu și sub arșița toridă a încercărilor. În capitolele următoare vom trece prin viața lui David, pe care am s-o rezum sub titlurile acestea:

Vezi articolul original 200 de cuvinte mai mult