Din muntele Tău sfânt

Ciprian I. Bârsan

Din muntele Tău sfânt Tu îmi răspunzi
Când strig cu glasul meu eu către Tine
Și de departe gândul mi-l pătrunzi
Tu Împărat al slăvilor divine

Tu-mi înalți capul când mă plec smerit
La Tronul Tău preasfânt din înălțime
Tu niciodată nu m-ai părăsit
Când Te-am chemat cu lacrimi și suspine

La Tine mi-e scăparea-n ceasul greu
Și scutul tare Domn al îndurării
Căci nimeni nu-i ca Tine Dumnezeu
Tu poruncești și munților și mării

De sus din cerul Tău cel minunat
Te-apleci și-mi auzi glasul rugăciunii
Atunci când sufletul mi-e-ndurerat
Și-s prins de tot în mijlocul furtunii

La Tine își găsește adăpost
Acel care Te caută-n disperare
Căci Tu întotdeauna Doamne ai fost
Speranță și cetate de scăpare

– Amin –

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Pe-a vieții mare-nvolburată

Pe-a vieții mare-nvolburată, plutesc agale
Trec vrând nevrând, sunt sortit la asta
Valuri de tot felul, bat în barca vieții mele
Sunt în depărtare, se vede-n zare coasta

Sunt atât de-aproape, totul pare ușor
Indiferent din fire, nepăsător în tot
Doar cu El, sunt mai mult decât biruitor
Aș vrea să merg singur, e în zadar, nu pot

Și ca să trec biruitor, m-am înrolat la oaste
Am într-una de luptat, mult de suferit
Greutăți, poveri, ispite de trecut
Dar la final primesc răsplata, sunt fericit

Sunt o  picătură de rouă, în marea agitată
Sunt un firicel de nisip, la malul mării
Fără El sunt gol, n-am mamă, n-am tată
Sunt doar o filă goală în calea uitării

Sunt doar o suflare, parfum de lut curat
Miroas de frământare, e doar durere-n jur
Mă bucur și-n necaz căci sunt purificat
Când nu mai am putere, harul e-mprejur

Sunt tare clătinat, îmi vine să renunț
Primesc putere, să-nving o nouă provocare
Biruiesc chiar totul, nu mă dau bătut
Căci El este cu mine în orice încercare

Văd lumina, de la capătul de drum
Prind iarăși putere, cu Ajutorul Lui
Când toți m-au părăsit, El nicidecum
Mă vrea cu gelozie, să fiu în Slava Lui.

Bandi Sebastian Alexandru 

O imagine a ascultarii

Text: Faptele 8:26-40

„Duhul a zis lui Filip: „Du-te, si ajunge carul acesta!” Filip a alergat…„Faptele 8:29, 30.

Poate că nici un animal nu dă dovadă de atîta ascultare ca şi cîinele ciobănesc australian. Cînd vine vremea ca turma să fie mutată dintr-o păşune în alta, cîinii aceştia dresaţi, lucrează în perfectă armonie cu ciobanii, pentru a le face pe aceste animale şovăielnice să se ducă la locul dorit. Ciobanul umblă călare, iar cîinii aleargă voioşi alături de el. Apoi el da o comandă şi cîinii încep să pună în mişcare turma de oi. Comenzile pentru cîini se dau prin fluieratul ferm din fluier şi prin porunci scurte, la care cîinii răspund cu o perfectă ascultare. Ciobanul, supraveghind întreaga turmă, vede oile care rămîn în urmă sau care o iau razna. Comenzile sale scurte, clare, transmit voia sa cîinilor şi ei le aduc înapoi în turmă cu o ascultare fără întîrziere.

Cristos, stăpînul nostru, Cel care ne conduce, este cel ce dă comenzile. Si nu trebuie să ne întrebăm ce doreşte El să facem. Dumnezeu Si-a revelat voia Sa prin Biblie. Din moment ce învăţăm principiile şi poruncile ei specifice, pe care ni le face de cunoscut Duhul Sfînt, nu avem decît să le ascultăm, întocmai şi fără comentarii. Si cînd facem astfel, lucrarea Sa în mijlocul poporului Său este dusă la îndeplinire. Reacţia lui Filip la porunca Duhului Sfînt a fost imediată. El n-a aşteptat o nouă poruncă sau un avertisment.
A fugit după carul famenului etiopian şi l-a găsit citind Scripturile. Dacă Filip ar fi ezitat, poate că ar fi pierdut ocazia să-l conducă la Cristos.
Să fim gata întotdeauna să-L ascultăm pe Dumnezeu!    – D.C.E.

„Ce-nseamnă să fiu al Tău, mă-nvaţă.
Iubire, credincioşie, lepădare de sine,
Slujire sfîntă, predare pe viaţă,
Ascultare fără rezerve de Tine.”

„Cel mai potrivit răspuns la binecuvântarea nemeritată este ascultarea necondiţionată„

Painea zilnica

Păstrează-mă

Ciprian I. Bârsan

Păstrează-mă în harul Tău

Când sunt zdrobit și-mi este greu,

Că nu-i mai mare dar sub soare

Decât trăirea voii Tale!

Când sufăr și mă simt uitat

De cei ce-n greu i-am mângâit,

Să mă cuprinzi la pieptul Tău

Și să-mi șoptești: tu ești al Meu!

Când rănile din piept mă dor

Și-n miez de noapte nu am somn,

Să mă-ntărești să te pot slăvi

Așteptându-Te, să vii!

Când simt că pasul mi-e ușor,

Când gânduri negre îmi spun că mor,

Să-mi amintești că-n mâna Ta

Mi-am pus, Isus, încrederea.

Că nu-s la mâna celui rău

Cât timp rămân cu Dumnezeu,

Și chiar de-ar fi să cad vreodat’

Prin harul Tau, sunt ridicat!

Păstrează-mă sub brațul Sfânt,

Statornic, stând sub legământ,

Când valul va fi îngăduit

Să mă doboare, la pământ.

Al Tău rămân și n-am să uit

De ziua când Te-am cunoscut,

Când M-ai luat din colb, de jos,

Vezi articolul original 30 de cuvinte mai mult