Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit?

Ciprian I. Bârsan

„1. Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit?

Ce-aş fi de n-ai fi tu în mine cu harul Tău nemărginit?

Aş fi un bulgăre de gheaţă un chip de humă fără viaţă,

O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă.

2. Aş fi un far fără lumină, pustie pe nisipuri plină,

Cu vânturi fără de hodină, cu şerpi şi scorpii ce-nvenină;

Aş fi o albie uscată pe unde-a fost un râu odată,

O frunză smulsă şi purtată fără de scop, prin lumea toată.

3. Aşa aş fi dar slavă Ţie! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie,

Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie;

Eu n-aş şti azi ce-i strălucirea vieţii-n mii si mii de feţe

Şi n-aş fi cunoscut iubirea cu-nfiorări de frumuseţe.”

Nicolae Moldoveanu

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s