Butoaiele

Ciprian I. Bârsan

Pe drum de toamnă,

dintr-un car cu boi,

se auzea un vuiet de butoi:
– Eu sunt… bum!… bum!… butoiul

care bubui pe drum!

Sunt bucuros că am volum!

Că doar nu-s buburuz

sau bolovan

să tac buştean

ca ăst butoi

ce zace-alături bobotit

ca un buboi!…
Şi-ai casei au sărit năboi

cu păhărelele,

zicând glumeţ:

– Hai, dă-ne-o probă, măiastre vorbăreţ.

– Bum!… Bucuros!

Vă dau!

Dar… mai domol!…

Căci, să vedeţi…

pentru moment,

sunt gol…

– Dar tu? i-au zis butoiului vecin.

Nu spui nimic?

– Nu pot

Sunt plin.
Şi s-au umplut paharele de vin!…
Şi-acum

MORALA-şi dă tributul:

Atunci când e Cristos în noi,

nu mai vorbeşte doaga de butoi,

ci conţinutul…

Costache Ioanid

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s