Străjerule, mai este mult din noapte?
Aș vrea să știu când zorii vor veni.
E-atât de neagră noaptea, și-i departe
Lumina ce-o aștept în zori de zi.
Îmi spui că dimineața e aproape,
Dar încă-i beznă groasă peste tot.
Se lasă amorțeala peste pleoape,
Și zorii să-i aștept simt că nu pot.
Te-ntreb din nou, mai este mult din noapte?
Străjerule, tu nu te îndoiești?
Cum poți fi surd la miile de șoapte,
Ce spun că zorii sunt niște povești?
Îți e atâta de senină fața,
Chiar dacă ești nespus de obosit;
Aștepți cu îndârjire dimineața,
Și nu te lași de gânduri biruit.
Vezi dimineața plină de speranță,
De sărbătoare și de cânt frumos.
Vezi dimineața spre o nouă viață,
A Soarelui Neprihănit Hristos.
Acum eu știu, nu-i chiar așa departe,
Ah, scumpă dimineață, cât te-aștept!
Încă puțin, o clipă ne desparte,
Privirile spre tine îmi îndrept.
Străjerule, nu-mi spune…
Vezi articolul original 47 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 