Rugă de anul nou

Am fost, și ce-am făcut rămâne
Doar umbră-n filă de trecut,
Iar timpul, ce nu vrea s-amâne,
Ne duce-n alt necunoscut.

Vom fi, vom ști, sau vom ajunge,
Vom da, vom lua sau vom muri,
Ne vom opri sau vom străpunge
Și-un mâine poate… de-om mai fi.

Dar cine, Doamne, știe oare
De anul ne-o mai prinde iar? !
Vom mai avea același soare,
Sau dulcele va fi amar?

Vom mai purta în noi nădejde
Că va fi bine în final,
Sau vom ceda în deznădejde,
Loviți din nou de-același val?

Vom mai putea a crede, Doamne,
Că biruiți de rău n-om fi,
Că n-om avea mereu doar toamne,
Și primăveri vor mai veni?

Vom mai putea zâmbi, chiar dacă
Lumina-i stinsă-n ceață rea?
Vom mai trăi așa, să-Ți placă?
Vom mai putea îmbrățișa?

Vom alerga purtați de bine,
Flămânzi de pace și de har?
Ne vor fi inimile pline
De-un cer mai limpede, mai clar? …

În grija Ta rămânem siguri,
De-om fi pe mal, de-om fi în larg,
Prin pierderi, lipsuri sau câștiguri,
Ne ții al vieții drept catarg.

Suntem aici, dar mâine poate
Vom fi-ntr-un alt tărâm, nu știm,
Dar vrem ca-n totul și în toate
Mai buni și mai loiali să-Ți fim!

Lucian Cazacu 

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine.Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.

Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.

„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

Oswald Chambers