A fost o noapte

Ciprian I. Bârsan

A fost o noapte învăluită în mister ,
O noapte-n care cerul s-a deschis,
Când coborât-a pe pământ din cer
Isus Mesia, Mielul Sfânt promis.

A fost o noapte binecuvântată,
Când Cel preasfânt S-a întrupat în lut,
Căci toată omenirea e salvată
De Pruncul ce în iesle S-a născut.

A fost o noapte, când bolta cerească
S-a luminat de-al îngerilor cânt,
Căci pe pământ, în lumea noastră,
S-a coborât Acel Preasfânt.

A fost o noapte, din cer hotarâtă,
Chiar din mărire, de la naltu’ tron,
Căci clipa sfântă fost-a profețită:
Ca Fiul slavei să ia chip de om.

Căci omenirea toată, în goana ei nebună,
Se îndrepta năvalnic spre pierzare
Și nu era putere, nici chip să se opună,
Decât Dumnezeirea mai poate da salvare.

Iar de atunci, din sfânta noapte,
Prin viața Lui,umblarea pe pământ,
Isus S-a dăruit, trecând prin moarte,
S-avem și noi intrare-n cerul sfânt.

Acesta a…

Vezi articolul original 126 de cuvinte mai mult

Tu ești un fiul al mângâierii?

Ciprian I. Bârsan

Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru, Faptele Apostolilor 4:36 VDC

William Barclay, un reputat teolog scoțian a scris un adevăr dureros: „Una din cele mai înalte îndatoriri creştine este datoria de a încuraja pe alţii. Este uşor să descurajezi pe oameni. Lumea este plină de descurajatori. Noi avem o datorie creştină să ne îmbărbătăm unii pe alţii.”

Barnaba este un personaj din Sfânta Scriptură, ce și-a înțeles chemarea și în curăție de inimă a reușit să-imotiveze,mobilizezeși sămiștepe cei de lângă el!

A primit ca „moștenire” din partea părinților la naștere un nume frumos, Iosif, care tălmăcit înseamnă: el va uni. Cei din jur au văzut în el ceva atât de special încât l-au numit Barnaba sau Fiul mângâierii, alîmbărbătării.

De ce?

Acest creștin dedicat reușea prin modul lui delicat…

Vezi articolul original 34 de cuvinte mai mult

Dumnezeul cel veșnic

Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost.
Deuteronomul 33

Noaptea împrăștie un parfum de mister,
Stelele sclipesc cu voioșie pe cer,
Se leagănă în vânt ramuri verzi de finic,
Eu caut adăpost la Domnul cel veșnic.

Fiind păstor bătrân, mai zăbovesc prin pustiu,
Lângă foc, cu nomazii, stau până târziu,
Când hiene și lupi se ascund după ram,
Noi alergăm toți la Domnul, din neam în neam!

Doi străini rătăciți căutau o oază,
Tolănit lângă foc, eu stăteam de pază,
Ei se închinau la soare, dar și la râu,
Dar le-am povestit de Dumnezeul cel viu.

„-Eu stiu o Oază unde-s ramuri de finic,
Se vede cerul și Dumnezeul cel veșnic,
Un izvor răcoros cu apa vieții
Oglindește frumos Steaua dimineții!

Eu stiu o Oază, locul meu de adăpost,
Inima, aici, își găsește al său rost,
Nu vă mai închinați la soare, nici la râu,
Închinați- vă azi Dumnezeului viu!”

Așezați lângă foc, împărțim o pâine,
La Oază cea Sfântă, îi conduc eu mâine,
Îi duc la Betleem, la Dumnezeul viu,
Să-L cunoască pe Mesia, nu e târziu.

Eu mă pun în genunchi înspre dimineață,
Vorbesc cu Cel ce conduce a mea viață:
-„La locul de adăpost de ieri, de acum,
Primește, Doamne, și străinii de pe drum!”

Un fâlfâit de aripi, susur de izvor,
Cascade și harfe se unesc în cor,
Cuprinde pustiul, străinii rătăciți,
Cu salutul de pace, cel mult îndrăgit:

„-Pace sfântă între oameni mereu fie,
Slavă Celui ce este în veșnicie!
Fii și fiice, și străini din depărtare,
Vă primește pe toți Păstorul cel Mare!

Ai făcut pe alții să privească în sus,
I-ai condus la Iesle, la Mesia Isus,
Ca stelele vei străluci pe vecie,
Să împarți razele tale pe câmpie!

Continuă-ți drumul, luminează de sus,
Învață străinii s- ajungă la Isus!
Este noapte adâncă, cerul e voios,
În Iesle, vă așteaptă Mesia Cristos!”

Arancutean Eliza

Testul credinciosiei

Dumnezeu e în control

„Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” Romani 8:28

Numai sufletul credincios crede că Dumnezeu este Cel ce rânduieşte împrejurările din viaţa lui. Ne permitem libertatea de a acţiona cum credem noi privitor la situaţiile din viaţa noastră; nu credem că Dumnezeu le-a rânduit, deşi afirmăm contrariul. Tratăm întâmplările din viaţa noastră ca şi cum ar fi fost aranjate de oameni. A fi credincios în orice împrejurare înseamnă a fi credincios unei singure persoane – Domnului nostru. Dumnezeu ne pune în anumite situaţii şi deodată ne dăm seama că I-am fost necredincioşi prin faptul că n-am recunoscut că El le-a pregătit. N-am văzut care era scopul Său. Şi acea ocazie nu se va mai ivi exact aşa niciodată în viaţa noastră. Aici este testul credincioşiei. Dacă învăţăm şi ne închinăm lui Dumnezeu în situaţiile dificile.

El le va schimba într-o clipă, la timpul hotărât.A-I…

Vezi articolul original 143 de cuvinte mai mult