Când sufletul îmi plânge

Adeseori, când sufletul îmi plânge
Și când a mea inimă se frământă,
Când simt că totu-n jur se prăbușește,
Aud o voce caldă, blândă.

Când sunt cuprins de-amărăciune
Și multe-s întrebările fără răspuns,
Eu mă aplec smerit in rugăciune,
Și mă încred În Domnul meu Isus!

În odăiță, pe genunchi, când plâng,
Și când Îi spun durerea numai Lui,
O, parcă cerul coborât-a pe pământ,
Și-atât de dulce-i vocea Tatălui!

O, cât de dulce-i ceasul rugăciunii,
Când stau la sfat cu Creatorul meu,
Când eu Îl chem, El nu mă dă uitării,
Ci îmi răspunde-n ceasul cel mai greu!

Da, vocea Lui. . doar ea mă-nviorează,
Îmi dă puteri să mă ridic, să lupt,
Doar vocea Lui mă-mbărbătează
Când in această lume, singur sunt.

Da, vocea Lui mă va-ntări mereu,
Orice-ar veni, voi fi in siguranță,
Căci Dumnezeu e veșnic steagul meu
Și la porunca Lui eu am viață!

De aceea, vreau să Îl slujesc cu tot ce am,
Doar vocea Lui doresc să o ascult.
Isus mi-e prietenul adevărat,
Doar El îmi este singurul avut.

Iar într-o zi, când calea-mi voi sfârși,
În urmă va rămâne acest pământ;
Când vocea Lui atunci voi auzi
Cu bucurie voi zbura spre cerul sfânt!

Aceeași voce aș vrea s-auzi și tu
Când ceasul incercării vine,
Să nu disperi, Isus Hristos e viu
El e aproape, e chiar lângă tine!

Andreia Ungureanu 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s