Istoria unei colinde

Ciprian I. Bârsan

Suntem convinși că, după ce vei citi istoria colindei de mai jos, nu o vei uita niciodată…

Iată că am ajuns din nou vremea colindelor! În general, le cântăm în case sau biserici luminate, încălzite și împodobite sau la colindat, îmbrăcați bine, ieșind din mașini cu încălzire în scaune, între două reprize de sarmale și prăjituri.

În seara aceasta, vă prezentăm una dintre cele mai luminoase, calde, înălțătoare colinde românești. Ea nu a fost compusă în căldura și lumina căminului, ci în întunericul și frigul cumplit al unui lagăr comunist, unde Traian Dorz și Nicolae Moldoveanu erau întemnițați. Istorisirea e un pic mai lungă, dar merită citită. La final, vor fi redate și versurile. Relatarea îi aparține chiar poetului, Traian Dorz și poate fi citită în cartea sa, „Hristos-mărturia mea.” Aici e preluată de pe site-ul oasteadomnului.ro

”Compunerile noastre le făceam acolo într-un mod cu totul neobişnuit, după condiţiile pe…

Vezi articolul original 653 de cuvinte mai mult

Importanța sarbatorii Crăciunului

Importanța sărbătorii Crăciunului
N-o recunoaște teoria nebunului
Spre pierzania lor în felul acesta gândesc
Neavând în ei nici un sentiment dumnezeiesc.

Pentru ei e doar un prilej de distracție
Nu spre cele transcedentale atracție
E o ocazie să-și etaleze statura
Nu să cerceteze ce spune Scriptura.

O, de-ar cunoaște ce-nseamnă-ntruparea!
Cum Însuși Dumnezeu și- a arătat îndurarea
Trimițându-și Fiul preaiubit să salveze
Pe culegătorii demonicelor ipoteze…

De-ar ști că-mpăratul s-a coborât cu iubire
S-aducă-n ființe buna vestire
S-ar duce cu gândul la ieslea săracă
Și-ar ști că acolo cu Cerul se-mpacă.

De-ar deschide sufletul la revelații divine
S-ar arunca la pământ Pruncului să se-nchine
Și-ar dispare noaptea din rebela făptură
Și-ar trata semenii cu-o dreaptă măsură.

Cine le va deschide ochii să vadă minunea?
Cine dacă nu cei ce-au primit misiunea?
Ce-naltă favoare! Ce responsabilitate
Să le îndrepte privirea spre eternitate.

Cei ce primesc mesajul sărbătorii sosite
Vor avea cu Cristos părtășii fericite
Și vor plânge pentru ce-au crezut înainte
Dar vor îmbrățișă mesajul cereștilor cuvinte.

George Cornici

Jertfirea vieţii naturale

Dumnezeu e în control

„Avraam a avut doi fii: unul din roabă şi unul din femeia slobodă.” Galateni 4:22

În acest capitol din Galateni Pavel nu se ocupă de păcat, ci de relaţia dintre viaţa naturală şi cea spirituală. Viaţa naturală trebuie transformată în viaţă spirituală prin jertfă, altfel se va produce o scindare în existenţa noastră. De ce a rânduit Dumnezeu ca viaţa naturală să fie sacrificată? Dumnezeu n-a rânduit aşa ceva! Aceasta nu este rânduiala lui Dumnezeu, ci voia Sa permisivă. Rânduiala lui Dumnezeu cerea ca viaţa naturală să fie transfonnată în viaţă spirituală prin ascultare; păcatul este cel care a făcut necesară sacrificarea vieţii naturale.

Avraam a trebuit să-l jertfească pe Ismael înainte de a-l jertfi pe Isaac. Unii dintre noi încearcă să-I aducă lui Dumnezeu jertfe spirituale înainte de a fi jertfit viaţa naturală. Singurul mod în care Îi putem oferi lui Dumnezeu o jertfă spirituală este prin a ne…

Vezi articolul original 168 de cuvinte mai mult