Ca toamna-i viaţa

Ca toamna-i viaţa, e frumoasă!
Ne fascinează chipul ei,
În strai de aur, graţioasă
Păşind cu fală pe alei.

Ca toamna-i viaţa, o şireată
Clipind din ochii verzi căprui,
E-acea gutuie aromată
Cu gust şi dulce şi-amărui.

Ca toamna-i viaţa, precupeaţa:
Ne dă din roade, dar ne fură
Al mierlei ‎tril, din flori dulceaţa,
Din frunze-şi ţese cuvertură…

Ca toamna-i viaţa, capricioasă,
‎Îţi râde-n soarele din zori,
Iar către seară e ţâfnoasă:
Ba-i frig, ba plouă, ba-s mulţi nori…

Ca toamna-i viaţa, călătoare,
Cutreieră poteci, alei
Cu semeţie şi grandoare,
Dar câte ploi în urma ei …!

Ca toamna-i viaţa, simfonie,
Culorile-i dau sens şi ton
Şi, dacă ele-s armonie,
Viaţa nu-i un trist peron.

Olivia Pocol 

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt

Dumnezeu e în control

„Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” 1 Corinteni 15:10

Felul în care vorbim mereu despre incapacitatea noastră este o insultă la adresa Creatorului. Deplângându-ne incompetenţa noastră, ÎI ponegrim pe Dumnezeu că nu Sa interesat de noi. Obişnuieşte-te să examinezi din perspectiva lui Dumnezeu lucrurile care, în ochii oamenilor, denotă umilinţă şi vei fi uimit cât de impertinente sunt ele. “O. nu pot pretinde că am fost sfinţit, eu nu sunt un sfânt!” Spune aceste cuvinte înaintea lui Dumnezeu! Ele vor însemna: “Nu. Doamne, este imposibil pentru Tine să mă mântuieşti şi să mă sfinţeşti; există şanse pe care eu nu le-am avut; există atâta imperfecţiune în trupul şi în mintea mea; nu, Doamne, nu este posibil”. Aceste cuvinte pot părea minunat de umile în faţa oamenilor, dar înaintea lui Dumnezeu ele denotă o atitudine de sfidare.

De asemenea, lucrurile care denotă umilinţă înaintea lui Dumnezeu pot părea…

Vezi articolul original 137 de cuvinte mai mult