O ușă de speranță

În încercări și lupte,
ai fost înfrânt adesea,
Și sângeri și te doare
și crezi că ești uitat.
Nu mai găsești putere
ca să alungi tristețea,
Ai spus că așa-i viața,
un veșnic greu oftat.

Privești în jur și nimeni
o mână nu-ți întinde,
Și spui că nu se poate
că tu nu mai poți duce;
Când crezi că ești la capăt,
o ușă se deschide,
O rază de speranță,
apoi zărești o cruce.

Vezi două mâini întinse
ce dăruiesc iertare,
În palmele întinse
e chipul tău săpat.
Și rănile Lui astăzi
îți aduc vindecare,
Eliberare, pace,
chiar crezi că te-a uitat?

Nu ești uitat vreodată,
El veșnic te veghează
Iar ale tale lacrimi,
să știi, le-a numărat.
Și în burdufuri sfinte,
cu grijă le păstrează
Tot El ți le va șterge,
în raiul minunat.

Să-ți șteargă însuși Domnul
cu mâna Lui obrazul,
Să ți se pară oare,
că e lucru puțin?
Oricât de greu în lume,
ți-a fost plânsul, necazul,
Va fi schimbat în slavă
într-un cântec sublim.

Dany Căpătan

Autoritate şi independenţă

Dumnezeu e în control

“Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele.” Ioan 14:15

Domnul nostru nu insistă niciodată să-L ascultăm. El ne spune foarte clar ce ar trebui să facem, dar nu ia niciodată măsuri ca să ne oblige să-L ascultăm. Ascultarea noastră trebuie să pornească din unitatea în duh cu El. De aceea, când Domnul a vorbit despre ucenicie a început cu un “dacă” – nu trebuie să fii ucenic dacă nu vrei. “Dacă vrea cineva să fie ucenicul Meu să se lepede de sine”; să renunţe la drepturile lui, pentru Mine. Domnul nu vorbeşte despre poziţia noastră în veşnicie, ci despre a fi de preţ pentru El în această lume. De aceea a vorbit El atât de categoric (conform textului din Luca 14:26). Nu încerca niciodată să interpretezi cuvintele acestea separându-le de Cel care le-a spus.

Domnul nu-mi dă reguli, dar îmi arată foarte clar standardul Său şi dacă legătura mea cu…

Vezi articolul original 146 de cuvinte mai mult