Ca toamna-i viaţa

Ca toamna-i viaţa, e frumoasă!
Ne fascinează chipul ei,
În strai de aur, graţioasă
Păşind cu fală pe alei.

Ca toamna-i viaţa, o şireată
Clipind din ochii verzi căprui,
E-acea gutuie aromată
Cu gust şi dulce şi-amărui.

Ca toamna-i viaţa, precupeaţa:
Ne dă din roade, dar ne fură
Al mierlei ‎tril, din flori dulceaţa,
Din frunze-şi ţese cuvertură…

Ca toamna-i viaţa, capricioasă,
‎Îţi râde-n soarele din zori,
Iar către seară e ţâfnoasă:
Ba-i frig, ba plouă, ba-s mulţi nori…

Ca toamna-i viaţa, călătoare,
Cutreieră poteci, alei
Cu semeţie şi grandoare,
Dar câte ploi în urma ei …!

Ca toamna-i viaţa, simfonie,
Culorile-i dau sens şi ton
Şi, dacă ele-s armonie,
Viaţa nu-i un trist peron.

Olivia Pocol 

Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt

Dumnezeu e în control

„Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” 1 Corinteni 15:10

Felul în care vorbim mereu despre incapacitatea noastră este o insultă la adresa Creatorului. Deplângându-ne incompetenţa noastră, ÎI ponegrim pe Dumnezeu că nu Sa interesat de noi. Obişnuieşte-te să examinezi din perspectiva lui Dumnezeu lucrurile care, în ochii oamenilor, denotă umilinţă şi vei fi uimit cât de impertinente sunt ele. “O. nu pot pretinde că am fost sfinţit, eu nu sunt un sfânt!” Spune aceste cuvinte înaintea lui Dumnezeu! Ele vor însemna: “Nu. Doamne, este imposibil pentru Tine să mă mântuieşti şi să mă sfinţeşti; există şanse pe care eu nu le-am avut; există atâta imperfecţiune în trupul şi în mintea mea; nu, Doamne, nu este posibil”. Aceste cuvinte pot părea minunat de umile în faţa oamenilor, dar înaintea lui Dumnezeu ele denotă o atitudine de sfidare.

De asemenea, lucrurile care denotă umilinţă înaintea lui Dumnezeu pot părea…

Vezi articolul original 137 de cuvinte mai mult

Cioplire

Loveşte-ntruna dalta şi ciopleşte
În piatra inimii câte puţin,
De idolii ascunşi o dezlipeşte,
De nevăzute lanţuri ce o ţin.

Şi taie fără milă fierăstrăul
Lăstarii nesupuşi ai vechii firi,
Care-ncolţesc ca să-nmulţească ‎răul,
‎Hrăniţi din necuratele porniri‎.

Bate mereu ciocanul îndreptării
Şi sfarmă vicii şi-ncăpăţânări;
Pe nicovala grea a modelării
‎Strivită-i firea-n crunte zdruncinări.

Cu noi în cer se va zidi o Casă,
Un templu Celui care-i pururi Sfânt
Şi fiecare piatră ce-i aleasă
Va fi cioplită-aici jos, pe pământ‎.

Doar ce-i neîntinat ajunge-n glorii,
Iar templul e clădit cu pietre vii
Şi-adesea-s puşi la lucru cioplitorii
Să şlefuiască-ai Domnului copii.

‎Timpu-i scurtat şi doare greu zdrobirea,
Al Lui cuptor e-ncins să ardă zgura …
Să lepădăm ce-i vechi, să moară firea
Şi înnoită fie-ne făptura!

Olivia Pocol

Supremaţia absolută a lui Isus Cristos

Dumnezeu e în control

„El Mă va slăvi.” loan 16:14

Mişcările pietiste de astăzi nu au în ele nimic din realitatea dură a Noului Testament; În cadrul lor nu este nevoie de moartea Domnului Isus Cristos; nu se cere decât o atmosferă pioasă, rugăciune şi devotare. O asemenea experienţă nu este nici supranaturală, nici miraculoasă, n-a fost plătită cu preţul suferinţelor lui Dumnezeu, nu este impregnată cu sângele Mielului şi nici nu poartă pecetea Duhului Sfânt; nu are asupra ei acel semn vizibil care îi face pe oameni să privească cu uimire şi veneraţie şi să spună: „Aceasta este lucrarea Dumnezeului celui Atotputernic!” Aceasta, şi nimic altceva, este ceea ce proclamă Noul Testament.

Genul de experienţă creştină din Noul Testament este acela al unui devotament personal şi înflăcărat faţă de persoana lui Isus Cristos. Orice alt gen de aşa zisă experienţă creştină este departe de persoana lui Isus şi nu cuprinde nici regenerarea, nici…

Vezi articolul original 115 cuvinte mai mult

Mulțumiri întotdeauna

Mulțumiri întotdeauna
Nu numai la sărbători
Suflete să cânte-ntruna:
“Iar vom fi biruitori”

Zorii zilei iar sosesc
Iar sosește bunătatea
Din ținutul pământesc
Savurăm eternitatea.

E Tată, e Dumnezeu
El trimite îndurarea
Când jugul e foarte greu
Înnoiește ușurarea.

Lauda și mulțumirea
Merg cu noi pe drumu-ngust
C-așa crezul și slujirea
Parcă au mai dulce gust.

Netezește El cărarea
Să ne deplasăm spre Rai
Și-azi să înălțăm cântarea
Spre dumnezeiescul Plai.

N-așteptăm festivitatea
Recunoaștem chiar acum
El revarsă bunătatea
Nu ne lasă morți în drum.

Totdeauna mulțumire
Din ființe ridicăm
Este mai presus de fire
Căci spre infinit urcăm.

La sfârșit de zi cu trudă
Pe Stăpân Îl proslăvim
El cu haru-I ne inundă
Cum să nu Îi mulțumim?

Mulțumiri întotdeauna
Nu numai la sărbători
Suflete să cânte-ntruna:
“Iar vom fi biruitori”

George Cornici

Bogatia celui sarac

Dumnezeu e în control

…fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său. Romani 3:24

Evanghelia harului lui Dumnezeu trezeşte în sufletele oamenilor odorinţă puternică, dar şi un resentiment puternic, deoarece adevârul pe care ea îl revelează nu este uşor de acceptat. Există în om o anumită mândrie care îl face să dăruiască mereu, pe când a veni şi a primi este cu totul altceva. Sunt gata să-mi dau viaţa ca martir, sunt gata să-mi consacru fiinţa, sunt gata să fac orice, dar nu mă umili până la nivelul celui mai mare păcătos care nu merită decât iadul şi nu-mi spune că tot ce trebuie să fac este să accept darul mântuirii prin Isus Cristos.

Trebuie să înţelegem că nu putem câştiga sau obţine nimic de la Dumnezeu prin meritele noastre, trebuie ori să primim totul în dar, ori să nu primim nimic. Cea mai mare binecuvântare spirituală este să ştim că suntem săraci; până nu…

Vezi articolul original 125 de cuvinte mai mult

Ce trebuie să facem acum, în vremurile de AMĂGIRE?

Ciprian I. Bârsan

Trăim o perioadă de amăgire puternică. Diavolul se luptă, ne provoacă, încearcă să ne trântească la pământ. Datorită presiunii continue cedăm uneori și atunci ne disprețuim, simțim o apăsare cumplită datorată pe de-o parte conștiinței, pe de altă parte acuzației ce vine din partea celui rău.
Pentru a reuși Diavolul se folosește de nenumăratele mijloace de amăgire, se folosește de minciună!
Trăim vremea când oamenii se îndepărtează de Adevăr și promovează Minciuna.
–Minciuna îți promite fericirea, o face atât de bine încât mulți ajung să creadă. Însă nu îți va da niciodată fericirea dintr-un motiv simplu: NU O CUNOAȘTE!
–Minciuna generalizează. Ea, minciuna strigă agasant „toți sunt răi, toți sunt păcătoși, toți sunt o apă și un pământ, toți…” Pe când adevărul pune punctul pe „i” și afirmă fără echivoc: „tu ești acela”
–Minciuna e vorbăreață, se lamentează, strigă, gesticulează, joacă teatru, dacă situația o cere, plânge…

Vezi articolul original 158 de cuvinte mai mult

Ce sunt?

Eu ce sunt? M-am întrebat~
Când priveam, tăcută, cerul
Și apoi m-am concentrat…
Căutând să îmi găsesc țelul.

Ca o frunză luată-n vânt
La fel e și viața mea…
Eu? Un om pe acest pământ;
Nu sunt floare și nici stea.

Tu, o, Doamne îmi ești Stăpânul!
Eu? Un simplu călător…
Ce adun în a mea viață
Bucurii, necaz și dor.

 Dor de ceruri, dor de-acasă!
 Chiar de sunt numai țărână
 Știu că am o haină aleasă
 Tu mă ai în a Ta mână.

 Sunt doar abur care trece…
 Totuși, am un viitor
 O credință, o nădejde
Căci voi fi moștenitor.

Am ca moștenire CERUL!
DUMNEZEU e TATĂL meu
Ca un călător… văd țelul:
 Unde-i EL să fiu și eu!

Viviana Muha  

Consacrarea puterii spirituale

Dumnezeu e în control

„… prin care lumea este răstignită faţă de mine si eu, faţă de lume. „Galateni 6:14

Dacă îmi aţintesc gândurile asupra Crucii lui Cristos, nu devin un pietist subiectiv, interesat de propria mea sfinţenie, ci un om concentrat asupra intereselor lui Isus Cristos. Domnul nostru n-a fost un om retras sau un ascet. El nu S-a izolat fizic de societate, dar n-a fost niciodată legat de ea înlăuntrul Său. El n-a fost distant, dar a trăit într-o altă lume. El a fost atât de implicat în lumea aceasta, încât oamenii religioşi ai timpului Său L-au numit un mâncăcios şi un băutor de vin. Dar Domnul nostru n-a lăsat niciodată ca ceva să se pună în calea consacrării puterii Lui spirituale.

Este o falsă consacrare atunci când în mod conştient te izolezi de ce-i în jurul tău cu scopul de a aduna energie spirituală pentru mai târziu; aceasta este o greşeală…

Vezi articolul original 157 de cuvinte mai mult

Dumnezeu ASCULTĂ rugăciunile noastre! Sora Carmen Mițoi, după zece zile de spitalizare, este bine și s-a întors acasă în familie!

Ciprian I. Bârsan

Vezi articolul original