Ușor coboară zorii dimineții

Ușor coboară zorii dimineții
Și iar începe-o zi – cadou divin
Iar înălțăm cântarea frumuseții.

Și ne gândim la veșnicul destin
‘Nainte prânzul de-al servi
Și scene din Eden în suflet vin.

‘Nainte soarele de-a se ivi
Cu-ncredere ne ducem la altar
Și vrem pe Domnul vieții a-L privi…

EL ne va da un nou mărgăritar
Să ne-amintim ce bine e cu EL
Chiar și aici în pământesc hotar.

Odaia s-a transformat într-un Betel
C-așa e bine ziua să înceapă
Când vrem conecții cu Emanuel.

Ființa e în stare să priceapă
Tot ce e trimis din Paradis,
Ce doar Iubirea poate să conceapă.

Somnul s-a sfârșit; acesta nu e vis
E părtășie de ‘naltă ținută
Că, parcă, Cerul e acum deschis.

Sublima stare e cunoscută
Din ea am gustat, fericiți și ieri
În tot ce vom face azi ne ajută…

Ne-aduce avânt și sfinte-adieri.

George Cornici

Încercarea credinţei

Dumnezeu e în control

“… credință cât un grăunte de muştar…” Matei 17:20

Trăim cu ideea că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credinţa noastră și poate că asa este la început: dar noi nu câştigăm nimic prin credinţă, ci credinţa ne aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I dă Lui posibilitatea să lucreze în noi. Dumnezeu trebuie să distrugă mereu baza experienţei tale, dacă eşti un copil al Lui, pentru a le aduce în contact direct cu El. Dumnezeu vrea să înţelegi că trebuie să trăieşti o viaţă de credinţa, nu o viaţă de exaltare sentimentală datorată binecuvântărilor pe care ţi le-a dat. La început, viaţa ta de credinţă a fost limitată şi intensă, fixată in jurul unei mici fărâme însorite de experienţă care avea în ea atât raţiune, cât şi credinţă şi care era plină de lumină şi dulceaţă. Apoi Dumnezeu Şi-a retras binecuvântările Sale de care crai conştient, ca să te înveţe să…

Vezi articolul original 156 de cuvinte mai mult