Tu-Ți scoți întăritură de-apărare

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare
Din gura celor mici și ne’nsemnați,
Ca toți să vadă, Doamne, că ești mare
Și-n fața Ta să vină aplecați.

Căci, ce e omul ca să-l bagi în seamă? ,
Mă-ntreb ades privind lucrarea Ta,
Privesc în sus și sunt cuprins de teamă
La ce ești Tu… , și ce-i ființa mea.

Tu stai pe scaunul Tău de domnie
Și judeci drept, nu ești părtinitor.
Căci, Tu ești Dumnezeu din veșnicie,
Un Tată minunat și iubitor.

Cei care Te cunosc se-ncred în Tine,
Căci, Tu pe nimenea nu părăsești
Și știu că nu vor fi dați de rușine
Căci, Tu îi aperi și îi ocrotești.

Te voi lăuda, o, Doamne-n orice vreme
Și lauda Ta va fi în gura mea
Chiar de-s întâmpinat cu anateme,
De mulți, ce zic că fac lucrarea Ta.

Dar, Tu-mi ești stânca de scăpare,
Tu ești izbăvitorul meu,
De-aceea voi striga în gura mare
Că, Tu ești unicul și Sfântul Dumnezeu.

Puiu Chibici  

Cheia poruncilor Stăpânului

Dumnezeu e în control

„..Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Matei 9:38

Cheia la problemele lucrării misionare este în mâna lui Dumnezeu: această cheie este rugăciunea, nu lucrarea, adică nu lucrarea aşa cum este în general înţeleasă astăzi, pentru că ea poate însemna evitarea concentrării asupra lui Dumnezeu. Cheia la problemele lucrării misionare nu este nici raţiunea, nici medicina, nici civilizaţia sau educaţia, nici chiar evanghelizarea. Cheia este rugăciunea. “Rugaţi dar pe Domnul secerişului.” Privită prin prisma naturii umane, rugăciunea nu este ceva practic, ci absurd; trebuie să înţelegem că rugăciunea e ceva stupid, dacă este privită din punctul de vedere al înţelepciunii pământeşti.

Din perspectiva lui Isus Cristos nu există naţiuni, ci lumea întreagă. Câţi dintre noi se roagă fără a fi părtinitori cu privire la oameni, ţinând cont doar de părerea unui singur Om, lsus Cristos? El este Stăpânul secerişului produs de suferinţă şi de recunoaşterea păcatului…

Vezi articolul original 156 de cuvinte mai mult