Meditație la sosirea serii

În liniștea serii cu ceru-nstelat
La tronul de har ‘nălțăm osanale
Mulțumind Cerului pentru tot ce ne-a dat.

Nu- s stări sau situații banale
Ci-s conecții la spații cerești,
Sunt momente de har, speciale.

Iar intonăm: “Doamne ce mare ești”
În liniștea dulce găsim inspirații
Ce-n alte ocazii nu le găsești.

Din Slavă sosesc la noi revelații
Și-am vrea sărbătoarea să n-o părăsim
Ci-adânc să intrăm în aceste relații.

Simțim cum, total, în splendori pășim
Și-am vrea, parcă, să nu se sfârșească,
Din adorări și glorii să nu ne oprim.

Un glas duios a-nceput să șoptească:
“Mai des veniți părtășii să avem
În voi, mereu, credința să crească.”

Așa a grăit Stăpânul suprem
Apoi un somn liniștit ne-a cuprins
Ca mâine alte frum’seți să vedem…

Să știm că dorul în noi e nestins.

George Cornici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s