Marea dimineață

Când treci prin valea rece a umbrei morții,
Și împotriva ta îți sunt sorții.
Când umbre reci se lasă și e seară
Iar tu pornești acum spre o altă țară.

Aș vrea să-ți spun, că acolo suferințe nu-s,
Că toate câte au fost, toate s-au dus.
Și legăturile și lanțurile nu-s
În stare să reziste la cuvântul lui Isus.

Acolo sus e o altă țară,
Nu-i iarnă, ci e veșnic primăvară,
Și acolo florile au toate un miros frumos,
Căci răspândesc mireasma lui Hristos.

Da, nu mă va ținea nici glia nici mormântul,
Când din înaltul cerului strigav-a iar Preasfântul,
M-oi ridica atunci la o nouă viață,
Când trâmbița a suna în marea dimineață.

Îl voi vedea pe El și toți vom fi acasă,
Cu glasul Lui chemanev-a pe toți la masă,
Se va încinge apoi Să ne servească,
Și vom serba, acolo în patria cerească.

Dar până atunci, voi sta dormind sub glie,
Voi aștepta pe Domnul meu ca să revie,
M-oi odihni de zbuciumul și frământările din viață,
Până într-o zi, când va fi marea dimineață.

Vasile Les  

La ce e bună ispita?

Dumnezeu e în control

“Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.”

1 Corinteni 10:13

Cuvântul ispită a ajuns să însemne astăzi ceva rău şi avem tendinţa să-l folosim greşit. Ispita în sine nu este păcat, ea este un lucru cu care trebuie să ne confruntăm dacă suntem oameni. A nu fi ispitit ar însemna a fi vrednic de dispreţuit. Însă mulţi dintre noi suferim din cauza unor ispite cu care n-ar trebui să avem nimic de-a face; suferim pur şi simplu din cauză că nu L-am lăsat pe Dumnezeu să ne ridice pe un plan superior, unde am avea de întâmpinat ispite de un alt gen.

Înclinaţia interioară a omului, adică ceea ce alcătuieşte personalitatea sa, determină felul ispitelor din afară. Ispita se potriveşte cu natura celui ispitit şi arată posibilităţile acestei naturi. In fiecare om se află cadrul propice propriei sale ispite; ispita vine pe linia…

Vezi articolul original 148 de cuvinte mai mult