Nenumărate semne

Ne ține invizibila teroare
Departe de cei dragi și de părinți,
Cu teama de o caldă-mbrățișare,
Distanți, și resemnați, și prea cuminți…

Captivi în negative informații,
Nenorocirile ne lasă muți
Și încă zăbovim a recunoaște
Că fără Dumnezeu suntem pierduți!

Când rele vești ne tulbură în noapte
Și devenim confuzi și-ngrijorați,
Să afirmăm prin vorbe și prin fapte
Că suntem credincioși adevărați!

Nenumărate semne-arată lumii
Că în curând totul se va sfârși,
Și frica, și ravagiile ciumii;
Căci Domnul a promis și va veni!

De sub mantaua nopții de suspine,
Smeriți, treziți, venim cu pași greoi
Să ne ierți, Doamne, c-am uitat de Tine,
Când Tu, Preasfinte, n-ai uitat de noi!

Laura Minciună  

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s