Când îmi mergea bine
Îmi ziceam așa
Niciodată Doamne
Nu m-oi clătina
Eu credeam că veșnic
Sănătos voi fi
Și pe-a mele forțe
Mă voi sprijini
Când ți-ai ascuns fața
Eu m-am tulburat
Atunci către Tine
Iarăși am strigat
În a mea durere
Mă gândeam că mor
Dar la Tine Doamne
Este ajutor
Tu cu bunatate
Mâna Ți-ai întins
Cu a Tale brațe sfinte
M-ai cuprins
Orice om să știe
Orice întristat
Să se roage Ție
Și va fi salvat
Seara vine plânsul
Când suntem loviți
Dimineața iarăși
Suntem fericiți
Tu din tulburare
Ne ridici, ne sui
Și pe stânca tare
Tu din nou ne pui
Sacul meu de jale
Mi l-ai dezlegat
Și în bucurie
Mi l-ai transformat
De aceia laudă
Ție-Ți voi cânta
A Ta bunatate
Nu o voi uita
Căci mânia ține
Doar o clipă, doar
Îndurarea-i însă
Fără de hotar
De aceia cântă
Tu popor iubit
Vezi articolul original 60 de cuvinte mai mult