Focul iubirii aprinde macii în suflet
Și lacrimile-s roua dimineții senine.
Soarele vieții cu a fericirii zâmbet.
Înviorează sufletul pe unde divine.
Isus revarsă miresme de fericire
În inimă, cu slovele vii din Scriptură,
Și coarda inimii vibrează în nemurire.
Iar cântarea urcă pe-a cerului partitură.
Acum, inima devotată credincioșiei,
Picură in fiecare vers puterea iubirii.
Jarul credinței, scânteia armoniei,
Mă poartă pe unde vii ale nemuririi.
” Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, căci sunt.”
Ioan 13:13
Domnul nostru nu insistă niciodată asupra autorităţii Sale; El nu spune niciodată “Trebuie să faci…!” Ne lasă cu totul liberi să alegem atât de liberi, încât Îl putem scuipa în faţă, aşa cum au făcut unii; atât de liberi, încât Îl putem trimite la moarte, aşa cum au făcut unii; şi El nu va scoate nici un cuvânt. Dar când viaţa Lui se naşte în mine prin puterea Răscumpărării Lui imediat Îi recunosc dreptul de a avea autoritate absolută asupra mea. Este o stăpânire morală –”Tu eşti vrednic...”.
Numai nevrednicia din mine refuză să se plece în faţa celui ce e vrednic. Dacă, atunci când întâlnesc un om care e mai sfânt decât mine, nu recunosc vrednicia lui şi nu ascult de el, aceasta este o dovadă a nevredniciei din mine. Dumnezeu ne educă prin…
Vezi articolul original 174 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 