Divina rânduială

E-un răsărit în orice fericire
Şi e firesc să fie şi-un apus,
Chiar peste-al mării-ntins e-o mărginire
Şi-n cel mai mare rău e-un bine-ascuns.

E un abis în orice suferinţă,
Dar înspre culmi‎ de crez doar ea ridică,
‎Atunci atârni de-a Lui făgăduinţă
Când perspectiva ta devine mică‎.

E mult pelin în orice-amărăciune,
E-un gust amar când truda ţi-e-n zadar,
‎Dar pacea dată nouă-n rugăciune
E‎-al mângâierii cel mai dulce dar‎!

Nepreţuită-i ultima speranţă
În noaptea cea mai grea de-a licărit,
Dar mai de preţ e sfânta siguranţă
Când toate-n jur, pe rând, s-au năruit‎.

‎E-o veşnicie, parcă, aşteptarea
Unui răspuns ‎ce-ntârzie să vină,tara,lumina,
Însă ce glorioas-a fi chemarea
Când vom păşi în ţara de lumină!

Olivia Pocol

Un gând despre &8222;Divina rânduială&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s