A murit de coronavirus după ce a participat la o “petrecere Covid”. Ultimele cuvinte: “Cred că am făcut o greșeală. Am crezut că e o farsă, dar nu e”

Ciprian I. Bârsan

„Cov19: păcăleală” scrie pe zidul din imagine. Nu doar în România, ci și în SUA există conspiraționiști care cred că Oculta Mondială a inventat pandemia. FOTO: PA/labdible.com

Un tânăr de 30 de ani, din orașul american San Antonio, Texas, a murit zilele trecute de coronavirus, după ce a participat la o “petrecere Covid” dată de o persoană infectată, ca să verifice dacă epidemia este inventată sau reală.

Povestea este absolut cutremurătoare. Medicii care l-au tratat la Spitalul Metodist din San Antonio relatează că ultimele cuvinte ale bărbatului au fost:“Cred că am făcut o greșeală. Am crezut că e o farsă, dar nu e”, relateazăladbible.com.

În Statele Unite se organizează “petreceri Covid”, la care participă și persoane infectate, pentru a se vedea dacă virusul este real

Pacientul le-a povestit medicilor că era convins că virusul nu e real. În SUA, unele dintre persoanele care bănuiesc conspirații mondiale…

Vezi articolul original 183 de cuvinte mai mult

Anotimpurile vieţii

În Primăvara vieţii,
Din vânt şi ploi prelunge
Avut-am fericirea
Smerit să mă înfrupt.
Dar Soarele dreptăţii,
Care pe toţi ajunge,
Îmi lumină trăirea
Cât putu El de mult.

Şi, astfel, a mea viaţă
Nu se sfârşi deodată,
Căci dragostea de Tată
Cu braţu-i m-a salvat
Din fără de speranţă
Şi de nebuna gloată,
Ce-nghite tot de-odată,
Fără de mestecat.

Când vara vieţii caldă
Se instalează, iată,
Furtună mai cumplită
Se-abate-asupra mea.
Când rece val mă scaldă,
Cu dreapta spre-al meu Tată
Strig – Taci! Fii liniştită! –
Şi văd iar slava Sa.

În Numele-I de pace
Şi sabie-nfocată
Înfrunt astfel furtuna,
Fără a pregeta,
Căci nu are ce-mi face
Vuirea cea turbată
Cât ţin către El mâna
Oricât s-ar agita!

George Dinu  

Preţul viziunii

Dumnezeu e în control

„În anul morţii împăratului Ozia am văzut pe Domnul. „Isaia 6:1

Adesea istoria sufletului nostru cu Dumnezeu este istoria “morţii eroilor”. Mereu şi mereu Dumnezeu trebuie să ne ia prietenii pentru a Se aduce pe Sine în locul lor; dar tocmai în acest punct ne pierdem inima, cădem şi ne descurajăm. Să aplicăm aceasta în mod personal: în anul în care a murit persoana care reprezenta pentru mine tot ceea ce trebuia să reprezinte Dumnezeu, am renunţat la tot? M-am îmbolnăvit? Mi-am pierdut curajul? Sau L-am văzut pe Domnul? Viziunea pe care o am despre Dumnezeu depinde de starea caracterului meu Caracterul determină revelaţia. Înainte de a putea spune: “L-am văzut pe Domnul”. în caracterul meu trebuie să existe ceva ce-I corespunde lui Dumnezeu. Până când nu sunt născut din nou şi nu încep să văd împărăţia lui Dumnezeu, nu văd decât conform prejudecăţilor mele. Am nevoie de operaţia chirurgicală…

Vezi articolul original 78 de cuvinte mai mult