Furtuna

ReferințeMarcu 4:40

Păreau liniștite apele mării,
Lin coborau umbrele înserării,
Când vântul porni să-și descarce furia,
Talazuri cât casa s-aducă urgia.

Rafale de foc din hăuri adânci,
Tunete sparte în găuri de stânci,
Fragila mea barcă se zbate-ntre valuri
Și nu văd în noapte nici țintă, nici maluri.

Mi-am zis: voi pieri, nu e nici o scăpare!
În valuri se-aude prohod de-ngropare,
Să lupt cu stihia? ‎Dar cine sunt eu?
Și cum aș opri ce vrea Dumnezeu?

De spaimă cumplită plângeam, disperam,
Uitând că în valuri cu Tine eram.
Credeam că Tu dormi, de grijă nici urmă,
Că singur mă lupt şi viaţa-mi se curmă.

‎Atunci am strigat: o, Doamne, nu-ţi pasă?
Ai milă, m-ajută! Puterea mă lasă …
El mâna şi-a-ntins în noaptea de zgură,
Iar vântul şi valul îndată tăcură.

Vântul s-a dus şi e paşnică marea,
O linişte-adâncă mi-a stins disperarea
Și-atunci am simțit dojana Lui blândă:
„Fără credinţă nicicând n-ai izbândă!”

Olivia Pocol

A-ţi găsi personalitatea in focul întristării

Dumnezeu e în control

“Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta?…Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Ioan 12:27-28

Ca sfânt, atitudinea mea faţă de întristare şi dificultăţi nu trebuie să fie aceea de a cere ca ele să fie îndepărtate, ci a cere ca, în mijlocul fiecărui foc al întristării, să-mi pot păstra personalitatea cu care m-a creat Dumnezeu. Domnul nostru S-a găsit pe Sine în focul întristării. El n-a fost scutit de acel ceas, ci ajutat să poată ieşi din acel ceas.

Noi spunem că n-ar trebui să existe întristare, dar există întristare şi trebuie să ne găsim pe noi înşine in flăcările ei. Dacă încercăm să scăpăm de întristare, dacă refuzăm să ţinem cont de ea, suntem nechibzuiţi, întristarea este una dintre cele mai mari realităţi ale vieţii; nu are nici un rost să spui că n-ar trebui să existe întristare. Păcatul…

Vezi articolul original 164 de cuvinte mai mult