Vremile din urma

Din nou Isus la toţi ne aminteşte
Căci vremea de pe urmă o trăim
Cuvântul Lui întocmai se-mplineşte
Smochinul a-nverzit şi înfloreşte
Iar lumea curioasă urmăreşte
Ce se întâmplă la Ierusalim.

Trăim vremi de progres şi dezvoltare
Şi peste tot se construieşte-n voie
Dar vremea asta nu-i la întâmplare
Isus făcu această precizare
La-i Săi despre sfârşit c-o ilustrare:
„Aidoma ca şi-n zilele lui Noe”.

Avem tehnologii înaintate
Ştiinţa foarte mult a avansat
Computere, maşini automate
Rachete nucleare instalate
În spaţiul cosmic nave sunt lansate
Şi-aceste vremi Isus le-a arătat.

Soldaţi şi trupe, naţiuni unite
Cu forţa, ei fac pace pe pământ
Că-s multe tări înspre război pornite
Puterea şi controlul sunt dorite
Dar in final rămân dezamăgite
Căci sursa Păcii nu e pe pământ.

Vin multe veşti ce te înfiorează
Cutremure, pe-alocuri mor copii
E foamete şi boli ce nu-ncetează
Vin vânturi, ploi şi ape inundează
Bacterii-n toată lumea infectează
Isus Hristos curând va reveni.

Ce-a spus Isus, acum se împlineşte
Şi dragostea la mulţi s-a şi răcit
Căci frate şi cu frate se urăşte
Vorbesc de pace însă ura creşte
Neghina-n grâu mai multă se iveşte
Ca secerişu-aproape a sosit.

Mândrie, egoism, neascultare
Pe unii dintre noi i-a biruit
Deaceea nu e har în adunare,
Dar Doamne făne-o Sfântă ceretare
Trezeşte-ne, trimite-ne’n lucrare
Cu-al Tău talant ce ni L-ai daruit.

Ajuta-ne să ţinem calea dreaptă
Căci în curând pe nori vei reveni
Privirile spre Tine ni se-ndreaptă
Biserica cu-atâta dor te-aşteaptă
Căci vrem ca şi fecioara înteleaptă
S-avem rezervă până vei veni.

Ca fulgerul strălucitor deodata
Ca şi un hoţ în noapte vei veni
Când noaptea va cuprinde lumea toată,
Prin necredinţa ce-i simbolizată,
Dar până-n clipa-ceea aşteptată
Ne-ajută să lucrăm cât mai e zi.

Deşi noi nu ştim anul, ziua, ceasul
Ajută-ne să Te întâmpinăm
Ne iartă iar şi-apoi ne umple vasul
Cu-al Tău cuvânt şi ne condu-n tot pasul
Când vei veni să-Ţi recunoaştem glasul
Şi-apoi cu Tine-n ceruri să serbăm.

O fă-ne Doamne să-nţelegem bine
Că vremile din urmă le trăim
Şi că-n curând ne vei lua la Tine
În Paradis pe plaiuri cristaline
Dar pân’ atunci la greu cât şi la bine
Isus te lăudăm şi-Ţi mulţumim.

Daniel Hozan

Nu sta pe gânduri acum, mergi înainte

Dumnezeu e în control

“Petru… a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut.”

Matei 14:29-30

Vântul era într-adevăr tare şi valurile erau cu adevărat mari, dar Petru nu le-a văzut la început. El nu s-a ocupat de ele, ci pur şi simplu L-a recunoscut pe Domnul lui şi, ca urmare a acestei recunoaşteri, a început să umble pe ape. Apoi s-a uitat la lucrurile înconjurătoare şi imediat a început să se scufunde. De ce n-ar fi putut Domnul să-l facă în stare să meargă şi sub valuri, ca şi deasupra lor? Nici unul dintre aceste lucruri n-ar fi putut fi făcute decât prin recunoaşterea Domnului Isus.

Noi păşim imediat spre Dumnezeu călcând peste anumite lucruri, dar apoi vine grija faţă de noi înşine şi începem să ne afundăm. Dacă Il recunoşti pe Domnul tău, nu-ţi pasă de situaţia pe care ţi-o…

Vezi articolul original 134 de cuvinte mai mult