Psalmul 12

Vino-n ajutor o Doamne Sfinte
Căci se duc acei evlavioși
Dintre oameni pier, merg în morminte
Fiii lor cei buni și credincioși.

Oamenii n-au nici o remușcare
Unii altora minciuni rostesc
A lor buze sunt lingușitoare
Și cu prefăcute minți vorbesc.

Nimicească Domnul pe vecie
Buzele lingușitoare toate
Limba ce vorbește cu trufie
Și pe ce ce-și zic “ stăpâni pe toate”.

Pentru că săracii gem întruna,
Cei nenorociți sunt asupriți,
Zice Domnul: “Eu mă scol acuma!
Mântuind pe cei obijduiți”

Ce rostește Domnul prin cuvinte
E-un argint curat și lămurit
Pentru c-a trecut mai dinainte
Prin cuptor, de șapte-ori curățit.

Dar Tu Doamne, știu că Tu păzi-vei
Pe acei ce Ți se-nchină Ție
Și pe-ai Tăi aleși Tu apăra-vei
De neamul acesta pe vecie.

Pretutindenea în lumea mare
Cel rău mișună și se-nmulțește
Câtă vreme-n locul de onoare
E ticăloșia ce domnește.

Daniel Hozan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s