Zi: 2 mai 2020
Psalmul139 (reflectie)

Dumnezeul mântuirii mele
Glasul mi se-ndreaptă iar spre Tine
Spre Locașul dincolo de stele
Înspre Tronul Dragostei Divine.
Preamărit să fii în veci Părinte!
Pururi se sfințească al Tău nume!
Legea-Împărăției Tale Sfinte
Să-mi ghideze umbletul prin lume.
Într-o lume tot mai ticăloasă
Când Cel Rău cu-atâtea mă încearcă
Chiar de nu-nțeleg tot ce m-apasă
Voia Ta în toate să se facă!
Tu, ce mă cunoști îndeaproape
Și-mi pătrunzi neîncetat gândirea
Chiar de merg la marginea de ape
Dreapta Ta îmi dă călăuzirea.
Nu-mi ajung cuvintele pe limbă
Ca Le și cunoști atât de bine
Duhul Tău deasupra mea se plimbă
Când îți pui Tu mâna peste mine.
N-am nimic ascuns față de Tine
M-ai țesut cu-atâta pasiune
Doar un plod, dar Tu priveai la mine
Mi-ai dat chip și-am devenit minune.
Orice suflet viu ce-apare ‘n lume
E minunea Dragostei Divine
E știinta Sfântului Tău Nume
Ochii mei observă-aceasta bine.
Domnul meu te rog îmi cercetează
Gândurile. . . pașii pribegiei. . .
Dă-mi lumină. . ține-mi mintea trează,
Du-mă Tu pe Calea Veșniciei.
Puterea de a răbda

„Dacă zăboveşte, aşteaptă-o. Habacuc 2:3”
Răbdarea nu este acelaşi lucru cu indiferenţa; răbdarea ne duce cu gândul la o stâncă foarte puternică ce rezistă în faţa tuturor intemperiilor. Vederea lui Dumnezeu este izvorul răbdării, deoarece ea ne dă inspiraţie morală. Moise a răbdat nu pentru că a fost devotat unui ideal al dreptăţii şi al datoriei, ci pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. “El a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11:27, Bucureşti 2001). Un om care L-a văzut pe Dumnezeu nu este devotat unei anumite cauze sau probleme; el Îi este devotat lui Dumnezeu Însuşi. Ştii întotdeauna când o viziune este de la Dumnezeu, datorită inspiraţiei care vine împreună cu ea; lucrurile care vin în viaţa ta aduc lărgire şi vitalitate, deoarece totul este activat de Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu te trece, pe plan spiritual – aşa cum L-a trecut pe Fiul Său în mod concret – printr-o perioadă…
Vezi articolul original 157 de cuvinte mai mult