Psalmul 27

Domnul este lumina mea și mântuire
Și teamă nu mai am căci mă ridică.
Îmi este sprijin pe cărarea vieții mele,
Cu Dumnezeul meu să-mi fie frică?

Când răul împotriva mea înaintează
Și carnea ar dori să-mi prăpădească
Dă înapoi, se clatină și cade
Căci Tu mă ții cu mila Ta cerească.

Chiar oști întregi de-ar fi să vină,
Război ca să ridice împotriva mea
Inima mea ar fi fără de teamă
Și-ncrederea mi-ar fi în dreapta Ta.

O, Doamne, doar un lucru vreau a-Ți cere
Și îl doresc fierbinte de la Tine.
În Casa Ta să locuiesc mă lasă
Căt viața pe pamânt imi vei mai ține.

Vreau să privesc la frumusețea Ta de Tată
Și să mă minunez de templul Tău cel Sfânt
Căci în coliba Ta e ocrotire
Atunci când vin necazuri pe pamânt.

Intinde-Ți peste mine ca o haină
Acoperișul cortului Tău veșnic,
Și pe o stancă de granit înalța-mi pașii
Prin jertfa mea ca să te laud, căci ești vrednic.

Ascultă-mă o, Doamne, cănd glasul meu Te cheamă,
Imbraca haina Ta de milă, ia aminte.
Căci inima din partea Ta imi zice să Te caut
Si fața Ta o caut, Doamne Sfinte.

Nu îți ascunde fața de la mine
Și nu Te mânia pe robul Tău Părinte.
Căci Tu ești ajutorul și scăparea
Și mântuirea mea Tată Preasfinte.

Chiar și cei dragi de-ar vrea să mă alunge,
Tu mă primesti, ești Domnul vieții mele.
Învățătură dă-mi pe calea Ta cea dreaptă,
Să nu mă lași la bunul plac al făcătorilor de rele.

Încredințat că voi vedea în viață,
A Ta iubire, milă, bunătate
Nădăjduiesc în Tine, Doamne mare,
Mă-mbărbătez, Te laud pentru toate.

Daniel Căpătan

Credință, nu simțiri

Trebuie să-mi duc viața prin credinţă, fără să-L văd pe EL

2 Corinteni 5:7 (Moffat)

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi, când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetica şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi.

Dacă ar sta în puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul.

Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus. Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu Îl vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă.

Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune:”Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.

Oswald Chambers