Isus, Toma şi eu

La moara lui Felix

Venind din moarte viu, biruitor,
În trup de slavă ca o haină nouă,
Păşeai spre-ai Tăi, Isuse, dor spre dor,
Trecând prin zid, prin uşa cu zăvor,
Să-i binecuvântezi cu…”Pace vouă!”

Uimiţi, ei încă mai credeau că-i vis
Dar semnele din palmă, mărturie,
Au şters al îndoielilor înscris
Cu-al bucuriei foc de nedescris
Dar…Toma nu era la părtăşie.

Când s-a întors, încă se îndoia
Căci numai el, din toţi, nu Te văzuse;
Ar fi crezut şi parcă nu putea,
Voia să-şi pună palma-n palma Ta
Să simtă semnul cuielor, Isuse.

Tu nu Te-ai supărat, căci l-ai iubit
Şi pentru el ai mai venit o dată
Spunându-i blând,cu glas abia şoptit:
„Priveşte, Toma, unde-am fost lovit,
Semne de cuie şi de lance, iată!”

De data asta nu i-a mai fost greu
Căci ochii lui uimiţi puteau să vadă
Şi a rostit cu glas crescând mereu:
„O, Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Vezi articolul original 79 de cuvinte mai mult

Răspândește lumina!

Ciprian I. Bârsan

Ps. 119:105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.

Întunericulcucerește încet și sigur lumea în care trăim, tot mai multelegi nelegiuite,legături nepotrivite,nebunia lepădării.Iată starea nenorocită care produce celuineprihănit lacrimi multe, amare.

Însă nu suntemînvinși! Dumnezeu ne-a dăruit lumina, ne-a dăruit Cuvântul Vieții care neîndrumăpe cărarea vieții.

Îndoialacuprindetot mai multe inimi, cei în care ne-am pusîncredereacad, iarcăderealor provoacăîngrijorare. Apar inevitabilÎntrebările, multe, carecutremurăși slăbesc credința. Cei care nu acceptăînvățătura Cuvântului se vor poticni, vor crea probleme și cu această atitudine nepotrivită vor fi pedepsiți de Dumnezeu.

Dragii mei, folosiți lumina, trăiți în lumină. O zi binecuântată.

Cu dragoste,

Ciprian

Vezi articolul original

TOMA

Dumnezeu e în control

Pe o piatră, în grădina
Plină de măslini în floare,
Din vechimi de mult apuse,
Vine-o şoaptă de-ntrebare.

Toma, aşezat pe-o parte,
Ţine ochii în pământ.
„-Spune Tomo, nici acuma,
Nu-ţi dai seama cine sunt?!

Ai umblat trei ani cu mine
Şi-ncă nu stii Ce sunt Eu!
Marea-n mijlocul furtunii
A ştiut că-s Dumnezeu!

Orbii mă opreau pe cale.
Mă ştiau făr’ să mă vadă.
Chiar sutaşul, fiu al Romei,
De departe-a vrut să creadă.

Şi femeia cananită
A ştiut la rândul ei
Că din pâinea de pe masă
Cad bucăţi şi la căţei!

Iar cînd v-am trimes în lume
Să vestiţi Împărăţia,
Şi v-am dat la toţi puterea
Ce-ntăreşte mărturia,

N-ai ştiut ce sunt şi cine
M-a trimes la voi anume?
Ai umblat trei ani cu mine
Şi nu ştii să-mi spui pe nume?

N-ai crezut a mea putere,
N-ai crezut al meu cuvânt,
Şi-astăzi, cînd îţi stau ’nainte,
Nu mă recunoşti! EU sînt!

Eu, Cel rărtignit pe cruce.
M-ai văzut cînd am murit.
Uite-n palme, semn de cuie,
Coasta-n care-am fost rănit!

Vino! Pune mâna, Tomo,
Şi cu ochii tăi să vezi!
Binecuvântat eşti astăzi
Ca văzând şi tu să crezi!

Dar mai fericit e-acela
Care nici nu M-a văzut,
Ci privind spre poala crucii,
M-a ales şi M-a crezut!”

Rely Tarniceri 

Vezi articolul original

Ascensiunea supremă

Dumnezeu e în control

„la pe fiul rău… şi adu-l ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune.”

Geneza 22:2

Caracterul unui om determină felul în care el interpretează voia lui Dumnezeu (vezi Psalmul 18:25-26). Avraam a interpretat porunca lui Dumnezeu ca însemnând că trebuia să-şi ucidă fiul; el a putut să scape de această convingere tradiţională doar prin intermediul unei încercări foarte grele. Dumnezeu nu-i putea purifica credinţa în nici un alt fel.

Vezi articolul original 271 de cuvinte mai mult