Aştept în curte ca să văd sfârşitul …
Soborul caută martori să-L acuze
Cum că-ncercase să le strice ritul
Acestor tartori: oarbe călăuze!
‘Eşti Fiul Celui Preaînalt, Cristosul?’
‘Da, sunt!’ Atunci sări Caiafa cel corupt
‘L-aţi auzit? Huleşte! Mincinosul!’
Şi cu furie hainele şi-a rupt.
Cu pumni şi palme toți s-au năpustit
Şi l-au scuipat, loviți ca de turbare,
‘La moarte-L dăm!’ Sentința i-au rostit,
Răcnind în unanimă aprobare.
Chircit la focul care dogorăşte:
Mă tem pentru viața mea acum,
O servitoare, văd, mă urmăreşte
Să ies din curte-afară nu am cum.
Din colț, cu frică-odaia o scrutez
Am fost prea slab … şi … l-am tăgăduit.
Să merg cu El la moarte nu cutez,
Nu pot să fac ce I-am făgăduit.
„Nu mă voi lepăda de-ar fi să mor!”
Aşa m-am lăudat cu glas trufaş
Şi-apoi din nou, afară, în pridvor
Mă leapăd iar de El ca de-un borfaş.
Dar n-o să scap, mai mulți mă încolțesc!
Sunt dintre cei ce-n noapte stau de pază,
De nu-i conving, cred, rău o să pățesc
Nenorocirea sigur mă urmează!
Nu pot să cred ce fac: blestem si jur
Spunând că nu-l cunosc pe Domnul!
E bine c-ai mei frați nu-s primprejur …
Chiar de-am scăpat, mă chinuie nesomnul…
În clipa-aceea a cântat cocoşul …
Şi vorba-I spusă-atunci mi-a dat fiori.
Ce trist era, dar n-am simțit reproşul …
Ştia c-o să mă leapăd de trei ori …!
Căutând să ies, să uit de-acest coşmar,
Îl văd batjocorit, scuipat, lovit …
Şi-am plâns acolo-afară cu amar,
Eram murdar, flămând şi istovit.
Cântatu-acesta m-a făcut să văd
Că vorba goală-i fără de valoare.
Că-s aşa slab n-aveam cum să prevăd
De n-aş fi străbătut acea ‘vâltoare’.
………………………….
Cocoşul cântă azi şi pentru tine
Cum a cântat şi pentru-acest străbun,
Te uită-n urmă şi ia seama bine
Că poți să cazi chiar când te crezi mai bun!
Dumnezeu e în control 