Realitatea în realitate

Zburam pe-un somn, în vis, departe,
Spre-acolo unde nu-i oricum,
Ci este așa, cum scrie-n Carte,
Din veșnicie până acum:
O minunată realitate
Ce n-o vedem de-aici, nicicum.

Pluteam pe-un somn, în vis, departe,
Pe-o Mare care nu-i oricum,
Ea este-un fapt de fapte moarte,
Ce-s vii în veci, dar nu știu cum;
Sunt moarte într-o realitate
Ce n-o putem trezi nicicum.

Trăiam în somn, un vis, departe,
Dar nu trăiam așa, oricum,
Aveam o haină, un rost și-o parte
Ce străluceau și oarecum,
Te-orbea a lor realitate
Ce n-o cuprindem noi nicicum.

Mă cheamă-n somn, un vis aparte,
Care nu cheamă orișicum,
Ci după-o regulă din Carte,
Ce n-o pricepem bine-acum;
O impozantă realitate
De care n-om scăpa nicicum.

Mă duc cu duhu în vis, departe,
Spre-un loc ce nu-l percep nicicum,
Zăresc un somn care împarte
Ce ești de fapt și ești oricum,
În cea mai crudă realitate
Pe care-o neglijăm acum.

Dormim, dormim visând departe
Spre-un tot aicea și acum,
Iar Marea Vieții Realitate,
Ne-o irosim așa, oricum,
Pân` ne trezim că se desparte
Ce-i viu, de ce nu-i nicidecum.

Visăm oricum, visăm departe
Și-ajungem poate, oarecum,
Trăim un vis de câte toate
Și toate le trăim oricum,
Pierduți de Sfânta Realitate
De care nu scăpăm nicicum.

Zburând, plutind… te-am dus acum
Cu gândul la Realitate,
La cea văzută orișicum
Cât și la cea ce-o vezi în parte…
Să știi acum, că nicidecum,
Nu-i orișicum, nici oarecum…

E Viață, Moarte, Eternitate!
Și cât mai ești pe-al vieții drum,
Așa cum scrie în Sfânta Carte,
Te pregătești de celelalte,
De care nu-i scăpa nicicum!

Ioan Hapca