,,Nimeni nu a stat lângă Isus. Poate că nimeni nu va sta lângă tine. Este o viață singuratică, dar este o viață glorioasă.”
Leonard Ravenhill
,,Nimeni nu a stat lângă Isus. Poate că nimeni nu va sta lângă tine. Este o viață singuratică, dar este o viață glorioasă.”
Leonard Ravenhill
Restricțiile vor fi prelungite până la data de 30 Aprilie! Deocamdată!
Sunt anticipate între 100 și 200 de mii de victime, multe alte sute de mii de persoane infectate cu virusul Corona în următoarele câteva luni!
În următoarele două săptămâni ajungem la apogeu.
Deși am bănuieli destul de justificate să nu cred că această criză a venit din senin ba dimpotrivă, să îmi închipui că cineva, undeva, intenționat și cu un scop sinistru a declanșat pandemia, nu îi neg realitatea!
Că din vreun laborator în China, că de la supa de lilieci sau din câte și mai câte presupuneri conspirative, e mai puțin important pentru moment.
Ne-am conformat reglementărilor distanțării sociale și izolării la domiciliu. Am închis serviciile publice ale bisericilor. Suntem atenți la orice dres de voce, mâncărime în gât, strănut, tuse, migrenă, dureri musculare etc.
Nu voi pune la îndoială buna credință a oficialităților locale și federale! Nu…
Vezi articolul original 142 de cuvinte mai mult
Vin astăzi, Doamne, să îţi cer iertare
că am iubit prea mult albastrul cer
şi-am îndrăznit să îmi ridic privirea
crezând că, încă, dreptul am să sper.
Îţi cer iertare de-am greşit cu fapta
când am trăit prin munţi de unul singur
şi-am haiducit cu şoimii şi cu cerbii
din iarnă pân’a dat stejaru-n mugur.
Mă iartă, Doamne, pentru primăvara
ce-am locuit-o-n ochii unui vultur;
am vrut să fur discret un colţ din soare
şi în oglinda râului să-l scutur.
Îţi cer iertare, poate-am fost prea lacom
dorind să fie doar a mea câmpia;
o vară am sperat să-mi crească aripi
spre soare să mă-nalţ cu ciocârlia.
Și să mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape
cu sârg toți norii toamnei până când
în sfântă rugă, spusă doar în şoaptă,
i-am transformat în lacrimi, rând pe rând.
Elena Victoria Glodean
Cristos… mijloceşte pentru noi… Duhul… mijloceşte pentru sfinţi.
Romani 8:34;27
Avem oare nevoie de un argument mai puternic decât acesta pentru a deveni mijlocitori: Cristos „trăieşte pururea ca să mijlocească“; Duhul Sfânt „mijloceşte pentru sfinţi“? Trăim noi într-o asemenea relaţie cu semenii noştri, încât să facem lucrarea de mijlocire ca nişte copii ai lui Dumnezeu învăţaţi de Duhul Său?
Să începem cu împrejurările în care ne aflăm – casele noastre, afacerile noastre, ţara noastră, criza actuală care ne atinge atât pe noi, cât şi pe alţii -suntem noi copleşiţi de aceste lucruri? Ne scot ele din prezenţa lui Dumnezeu, nelăsându-nc timp pentru închinare? Dacă e aşa, haideţi să ne oprim şi să intrăm într-o astfel de relaţie vie cu Dumnezeu, încât relaţia noastră cu alţii să poată fi menţinută pe linia mijlocirii prin care Dumnezeu realizează minunile Lui.
Ai grijă să nu o iei înaintea lui Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a face voia Lui. Noi alergăm înaintea Lui implicându-ne într-o mie şi una de activităţi şi, în consecinţă, devenim atât de împovăraţi din cauza oamenilor şi a greutăţilor, încât nu ne mai închinăm Domnului, nu mai mijlocim. Dacă povara şi apăsarea vin asupra noastră şi noi nu ne aflăm într-o atitudine de închinare, ele vor produce în sufletul nostru nu numai împietrire faţă de Dumnezeu, ci şi descurajare. Dumnezeu aduce mereu în calea noastră oameni pentru care nu avem nici o afinitate şi, daca nu trăim într-o atitudine de închinare în faţa lui Dumnezeu, tendinţa naturală este să-i tratăm fără dragoste, să le oferim un verset care împunge ca o lance, să le dăm un sfat dojenitor şi să-i lăsăm. Un creştin fără inimă trebuie să fie o cumplită întristare pentru Domnul nostru.
Trăim noi astfel, încât să putem mijloci împreună cu Domnul nostru şi cu Duhul Sfânt?
Oswald CHAMBERS