PROMISIUNEA lui Dumnezeu din această zi, vizează PROTECȚIA noastră. Dacă citim și cercetăm cu atenție acest PSALM, vom constata că, promisiunile lui Dumnezeu sunt condiționate. Ce trebuie să fac ca să fiu protejat de Dumnezeu?
1. ADAPOSTEȘTE-TE în Dumnezeu. Stai liniștit! Furtuna va trece și de data aceasta.
2. Lasă-l pe Dumnezeu să te APERE.
3. ASCULTĂ de Dumnezeu în toate zilele vieții tale
” Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei..” – Ps.91:3
Stimate domnule președinte Klaus Werner Iohannis,
în conferința de presă pe care ați susținut-o marți, 28 aprilie, ne-ați asigurat că unele restricții vor fi reduse etapizat, începând cu data de 15 mai. Suntem conştienți că nu vom putea reveni prea curând la viața normală, dar în acelaşi timp credem că separarea românilor de locaşurile lor de închinare aduce multă suferință și instabilitate socială, motiv pentru care vă rugăm să analizați posibilitatea redeschiderii bisericilor începând cu data de 15 mai.
Dacă măsurile de relaxare vor permite cetățenilor români deplasarea în parcuri, redeschiderea magazinelor, propunem să includeți în lista acestor măsuri și permisiunea de a organiza slujbe religioase, cu respectarea în continuare a măsurilor de distanțare și prevenție. Credem că este posibil limitarea numărului de participanți la slujbe, păstrarea distanței obligatorii dintre participanți, sau alte recomandări pe care specialiștii le consideră necesare. Mai mult, credem că ar putea fi organizate slujbe religioase…
Vezi articolul original 160 de cuvinte mai mult
Da, Dumnezeu e adăpost și stâncă
Un sprijin de nădejde pentru noi
Chiar și cînd trecem valea cea adâncă
El nelipsit ne-ajută în nevoi.
De-aceea nu ne temem niciodată
Pământu-ntreg dacă s-ar zgudui
Chiar munții de-ar începe dintr-o dată
În adâncimi de mări a se clinti.
Chiar de-ar urla îngrozitor de tare
Și-ntruna valurile-ar spumega
De s-ar sui la o-nălțime mare
Încât și munții s-ar cutremura.
Exită-un Râu a cărui dulci izvoare
Înveselesc Cetatea de Smarald
Locașul Sfânt cu ale lui pridvoare
Ce-i Locuința Celui Preaînalt.
În al ei mijloc Dumnezeu domnește
Deaceea nicicând nu se va clinti
Și-Acel ce necurmat o ocrotește
Îi –aduce ajutor în zori de zi.
Sunt neamurile prinse-n frământare
Se clatină împărății la rând
Când glasul Lui răsună clar și tare
Topit de groază e întreg pământ.
Cu noi e-un veșnic Domn peste oștire
Cu noi e a lui Iacov Dumnezeu
Un Turn ce ne oferă izbăvire
Scăparea ne-o găsim în El mereu.
Veniți și ridicați-vă privirea
Din câte-au fost vedeți câte mai sunt
Căci Dumnezeu aduse pustiirea
Și-a răspândit-o pe întreg pământ.
El pus-a-n lume capăt la războaie
Și suliță și arc le-a sfărâmat
Trecut-a sub a focului văpaie
Și-acele care gata de luptat.
Opriți-vă! ! veni din Cer cuvântul
Să știți căci numai Eu sunt Dumnezeu
În stăpânirea Mea-i întreg pământul
Și peste neamuri stăpânesc doar Eu.
Cu noi e-un veșnic Domn peste oștire
Cu noi e a lui Iacov Dumnezeu
Un Turn ce ne oferă izbăvire
Scăparea ne-o găsim în El mereu.
Daniel Hozan
„Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate…”
1 Corinteni 13:4-8
Dragostea nu este premeditată, ea este spontană, apare în moduri extraordinare. Nu există nici un fel de siguranţă matematică în concepţia lui Pavel despre dragoste. Noi nu putem spune: „Nu mă voi gândi la nimic rău; voi crede toate lucrurile”. Caracteristica dragostei este spontaneitatea. Nu aşezăm spusele Lui Isus ca pe un standard în faţa noastră: dar când Duhul Lui are cale liberă în noi, trăim potrivit standardului Lui fără să ne dăm măcar seama de aceasta, iar când privim înapoi suntem uimiţi de absenţa vreunui interes personal în manifestarea unui anume sentiment, ceea ce dovedeşte prezenţa spontaneităţii dragostei adevărate.
Vezi articolul original 138 de cuvinte mai mult
E molimă în lume, pe drum este pustiu,
Ceasul cel din ceruri ne spune că-i târziu.
Suspină Galaxia, Pământu-i obosit
Căci răutatea noastră mult le-a mai lovit.
Ne-avertizează Tatăl din Înaltul Loc,
Căci a noastră viață nu e glumă, joc,
Că nu putem prin rele să mai prosperăm
Și nici cu păcatul să tot cochetăm…
Omenirea noastră nu-L mai vrea pe El,
Alungarea Lui a devenit un țel:
Îl scoatem din cămine, Îl scoatem și din scoli,
Nu mai vrem biserici… suntem tot mai goi!
Goi pe dinăuntru, cu suflete plăpânde
Care gem firave când nimeni nu le-aude,
Stau semețe multe, pline doar de „eu”,
Făra judecată, fără Dumnezeu!
De ne-am trezi toți, de ne-am îmbuna,
Poate că Stăpânul din Cer ne-ar asculta,
Ar stinge și cuptorul ce arde pe Pământ
De-ar fi foc în inimi, fiori din Duhul Sfânt!
E vremea de trezire pentru creștinii toți,
Dar și pentru păgâni, pentru stricați și hoți,
E vremea de căință, de rugi înflăcărate,
E vremea de iertare, să-ți faci dușmanul frate!
E vremea renunțării la eul prăfuit,
Și pentru țara noastră să mijlocim smerit,
Să cerem mila Lui peste acest popor,
Să știe toți românii că au un Salvator!
Să știe toți aceia ce-atâta L-au hulit,
Ateii ce pe Domnul L-au batjocorit,
Și toți aceia care divinizează omul,
Că-n cer și pe Pământ nimeni nu-i ca Domnul!
„Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.”
1 loan 3:2
Înclinaţia noastră naturală este de a fi atât de riguroşi şi de calculaţi, încât privim nesiguranţa ca pe un lucru rău. Ne imaginăm că trebuie să ajungem la un anumit sfârşit hotărât mai dinainte, dar nu aceasta este natura vieţii spirituale. Natura vieţii spirituale este aceea că suntem siguri în nesiguranţa noastră, iar urmarea este faptul că nu ne facem cuibul nicăieri. Raţiunea spune: „Dacă aş fi în acea situaţie…” Noi nu ne putem imagina pe noi înşine in nici o situaţie în care nu am fost niciodată.
Vezi articolul original 232 de cuvinte mai mult
Aşteptăm să apară Ziua măreaţă
Când auzi-vom un glas preaiubit:
„Veniţi acum, priviţi-Mă-n faţă
Voi cu ardoare şi zel Mi-aţi slujit,
Aţi înţeles misiunea-Mi divină
Încredinţată de Tatăl slăvit
Eu am venit să vă fiu Lumină,
Să ştiţi bine ce mult v-am iubit,
Aţi trăit zile de grea încercare
Când oşti din infern atacuri lansau
Dar, zilnic, din suflete iubitoare
Rugile voastre spre Cer se suiau,
Aţi fost tracasaţi de-acele persoane
Ce n-aveau nimic din plaiul ceresc
Nu v-aţi închinat la zei sau icoane
Şi nici n-aţi îndrăgit traiul lumesc,
Ci plini de credinţa mântuitoare
Aţi sfidat sfidarea celor corupţi
În grele necazuri, în situaţii precare
V-aţi ridicat când fost-aţi căzuţi,
Luptând să ajungeţi la ţinta dorită
A trebuit s-acceptaţi sacrificii şi chin,
Aţi înfruntat orice val, orice ispită
În lumea cea plină de plâns şi suspin,
Veniţi să primiţi cereasca răsplată
C-aţi fost credincioşi pân’ la final
În tumultul vieţii, în furtuna turbată
Priveaţi spre feericul plai sideral,
Intraţi acum în bucuria supremă
Pregătită pentru acei ce-au trăit
O viaţă ghidată de decizia fermă
De-a sta cu Mirele vostru iubit.”
Aşteptăm să apară ziua măreaţă
Când auzi-vom acel glas duios:
„Veniţi acum, priviţi-Mă-n faţă
Voi, neam ales, neam credincios.”
„Îți voi da ca pradă de război viaţa ta, în toate locurile în care vei merge.”
leremia 45:5
Acesta este secretul de neclintit al Domnului pentru cei care se încred în El – “Îţi voi da viaţa”. Ce doreşte un om mai mult decât viaţa lui? Acesta este lucrul esenţial. “Îţi voi da ca pradă de război viaţa ta” înseamnă că oriunde ai merge, chiar şi în iad, vei scăpa cu viaţă; nimic nu-ţi poate face rău. Mulţi dintre noi suntem prinşi de dorinţa de a face paradă de lucruri, nu sub formă de proprietăţi sau posesiuni, ci de binecuvântări. Toate acestea trebuie să treacă; dar există ceva mai important care nu poate trece niciodată; viaţa care este “ascunsă cu Cristos în Dumnezeu”.
Eşti gala să-L laşi pe Dumnezeu să te facă una cu El şi să nu mai dai atenţie la ceea ce tu numeşti “lucrurile mari” din viaţă?…
Vezi articolul original 188 de cuvinte mai mult
Trec zilele-n zbor, trec și anii
Iar timpul e tot mai grăbit
Sunt tot mai nostalgici castanii
Cînd ramu-i de frunze golit.
Iar noi calatorii de-o viață
Blocați în al timpului tren
Gonim înspre gara măreață
Gonim spre destinul etern.
Sunt stații în care oprirea
Se pare că n-are sfârșit
Răbdarea-ți încearcă simțirea
Durerea îți dă bun venit.
Când trenul vieții se-oprește
Acel loc dă buzna în tren
Cu greu cineva biruește
Să nu fie-atins de infern.
Sunt halte prin valea de plângeri
Ce nu-s anunțate de loc
Aici te confrunți cu înfrângeri
Cu pierderi și jale și foc.
Sunt și gări ce-s pline de pace
De-un farmec plăcut, de parfum
Ce ființa intreagă-ți reface
Și-ți dă iar avânt pentru drum.
E una ce-ți dă bucuria
Ce n-ai mai avut pân’ atunci
Aceasta e căsătoria
Urmată apoi și de prunci.
Familie mică sau mare
Dar locul se dă separat
Același destin are-oricare
Odată în tren instalat.
Biletul se ia la urcare
Dar plata se dă la sfârșit
În orice vagon e-un semn mare
Să nu uiți că ai de plătit.
Dar unii luând-o în joacă
Biletele le-au aruncat
Crezând că degrab-o să treacă
Dar prins ești odată intrat.
Și nu este chip de ieșire
Din trenul de farmec și vis
Decât la finala oprire
La portul final: Paradis.
Căci orișice fi-va s-apară
Oricât discomfort e intern
Oricui interzis e să sară
Afară e iad și infern.
Conductorul cere biletul
Și-apoi e cu roșu marcat
Ștampila deține secretul
În scrisul mărunt: achitat!
C-o pașnică voce salută
Din mână îmi face un semn
Având cicatricea făcută
De cui țintuind-o de-un lemn.
Eu dau să-l întreb: câtă vreme?
Ce gări și opriri tot mai vin?
Dar El mi-a răspuns: Nu te teme
Mai rabdă și-așteptă puțin!
Nostalgic devine prezentul
Gândind la orașul de vis
Trăiesc contemplând sentimentul
Ajuns-am aici. Paradis.
Adio pe veci nostalgie
Adio necaz și dureri
De-acum am pe veci bucurie
Și sfinte, cerști mângăieri.
Întreb pe cei dragi ce m-așteaptă
Conductorul unde sa dus?
Și-un Înger îmi spune în șoaptă:
Conductoru-i Domnul Isus!
Dar până in ziua slăvită
Te rog Tată dragă frumos
Dă-mi har și credință-ndoită
Mereu să-Ți rămân credincios.
Daniel Hozan
„Şi tu umbli după lucruri mari?”
Ieremia 45:5
Umbli după lucruri mari pentru tine? Poate că nu cauţi să fii cineva, dar cauţi lucruri mari de la Dumnezeu pentru tine însuţi. Dumnezeu vrea mai mult ca tu să fii într-o relaţie strânsă cu El decât doar să primeşti darurile Lui; vrea ca tu să ajungi să-L cunoşti pe El. Un lucru mare este supus întâmplării, vine şi pleacă. Dumnezeu nu ne dă niciodată ceva la întâmplare. Nimic nu este mai uşor decât să ajungi într-o relaţie bună cu Dumnezeu, în afară de cazul în care nu-L doreşti pe Dumnezeu, ci numai ceea ce-ţi dă El.
Dacă ai ajuns doar până în punctul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru lucruri, nu ai ajuns niciodată la prima fază a predării; ai deveni creştin dintr-o perspectivă a ta proprie, ,.1-am cerut lui Dumnezeu Duhul Sfant, dar El nu mi-a dat odihna şi…
Vezi articolul original 178 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 