Preţul slujirii

Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

2 Corinteni 12:15

Dragostea naturală aşteaptă să fie răsplătită, dar Pavel spune: „Nu-mi pasă dacă mă iubiţi sau nu; eu sunt gata să mă dăruiesc cu totul, nu doar pentru voi înşivă, ci pentru a vă aduce la Dumnezeu”. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Cristos; El măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi.” Imaginea pe care o are Pavel în privinţa slujirii se conformează acestui model – „Nu-mi pasă cu câtă risipă mă voi dărui pe mine însumi, voi face asta cu bucurie”.

Pentru Pavel aceasta era o bucurie.Ideea bisericii instituţionale despre cum trebuie să fie un slujitor al lui Dumnezeu nu este identică cu cea a lui Isus Cristos. Ideea Lui este să-L slujim pe El slujindu-i pe ceilalţi. Isus Cristos i-a întrecut pe socialişti. El a spus că, în împărăţia Lui, cel care este mai mare va fi slujitorul tuturor. Testul adevărat al unui sfânt nu este vestirea Evangheliei, ci spălarea picioarelor ucenicilor, adică a face lucruri care n-au valoare în ochii oamenilor, dar care au foarte mare valoare în ochii lui Dumnezeu.

Pavel şi-a găsit plăcerea în a se dărui pe sine pentru interesul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni şi nu i-a păsat cât îl costa acest lucru. Noi ne gândim la problemele noastre personale şi Financiare: „Să presupunem că Dumnezeu vrea să merg acolo. Ce salariu voi avea? Cum este clima? Cine va avea grijă de mine? Omul trebuie să se gândească la aceste lucruri”. Toate acestea sunt o dovadă că-L slujim pe Dumnezeu cu rezerve. Apostolul Pavel n-a avut nici o rezervă. El şi-a călăuzit viaţa după gândul lui Isus Cristos despre ce înseamnă un sfânt nou-testamental, adică nu cineva care doar predică Evanghelia, ci un om care devine, în mâinile lui Isus Cristos, pâine frântă şi vin turnat spre folosul altor vieţi.

Oswald CHAMBERS

Ce trebuie sa stim despre CORONAVIRUS COVID-19

Ciprian I. Bârsan

-Coronavirus nu se transmite prin aer, se transmite prin contactul la nivelul suprafetelor, prin picaturile de tuse ajunse pe fata, gura, nas, ochi. Daca cineva tuseste si sar picături pe butoanele unui lift, sau pe un scaun, ori pe o masa, cine va atinge acea suprafata cu mana si apoi isi va atinge fata, gura, ochii, va fi infectat.

-simptomele sunt febra, tuse(de obicei seaca)și dificultate în respirație care apare după o săptămână.Este o boala care durează destul de mult, peste o săptămână. Nu prea se întâlnesc rinoreea (mucii),strănutul sau durerea în gat.

-perioada de incubație este intre 2-14 zile dar de câteva zile se sugerează ca ar fi chiar 24-27 zile. In această perioadă fără simptome omul este contagios și răspândește virusul.

-virusul rezista în jur de o săptămână la temperaturi sub 20, apoi la peste 25-30 începe sa mai moara deci doamne ajuta sa vina căldura cat mai…

Vezi articolul original 370 de cuvinte mai mult

COMUNICAT

Ciprian I. Bârsan

ANUNȚ PENTRU CRESTINII DIN ITALIA !!!Stimați slujitori,
Ținând cont de amploarea epidemiei in curs și de măsurile precauționale luate de diversele regiuni din Nord (Emilia Romagna, Veneto, Lombardia, Friuli Venezia Giulia, Liguria, Piemonte, etc) in colaborare cu Guvernul italian și Ministerul Sănătății îndemnăm slujitorii bisericilor din zonele afectate să respecte _Ordinanza_ din fiecare Regiune și *să se evite orice întâlnire in cadrul bisericilor in perioada aceasta* (deocamdată până pe 1 Martie inclus).
Nerespectarea acestor prevederi poate atrage consecințe penale la nivel personal dar și urmări nedorite pentru întreaga comunitate.
Îndemnăm toți credincioșii să folosească acest timp pentru partasia in familie și pentru rugăciune și post pentru țară și pentru bisericile din întreaga lume.
Să nu semănăm panica și necredința dar și să nu cădem in ispita neascultării și nesupunerii prin care să devenim un prilej de păcătuire pentru alții.
Ne încredem in Domnul pentru protecția familiilor și bisericilor și proclamăm…

Vezi articolul original 10 cuvinte mai mult

Biruitori prin suferinţă

Când lacrimi de durere, îți năpădesc ființa
Şi toată bucuria s-a dus din viaţa ta
Nădăjduieşte-n Domnul şi El îți dă credința
Să treci prin valul vieții, purtat de mâna Sa.

Ridicăte-n picioare, goneşte tot necazul
Căci viaţa trece-n grabă şi zilele s-au dus
Înalță sus privirea şi şterge-ți azi obrazul
De lacrima durerii, ce fața ți-a străpuns.

Alungă întristarea şi cheamă bucuria
Îndepărtează amarul şi suferinţa grea
Aleargă azi la Domnul, la El e fericirea
Şi bucurie sfântă, în viață vei avea.

Aruncă îngrijorarea, asupra Celui care
Se îngrijeşte zilnic, de orişice sărman
Şi într-o clipă poate să schimbe orice stare
Să-ți dăruiască pace, în drumul spre liman.

Să poți privi lumina şi să înalți cântarea
Să poți urca cărarea, spre muntele cel sfânt
Şi însoțit de Domnul, cu toată îndurarea
Ce o revarsă zilnic, peste acest pământ.

Vei sta pe stânca tare, vei birui furtuna
Îţi vei trăi viaţa, păzit de mâna Sa
Vei sta cu El la masă şi îţi va da cununa
Şi lacrima durerii pe veci va dispărea.

Ion Popescu

Plăcerea sacrificiului

Voi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui în totul şi pe mine. 2 Corinteni 12:15

După ce Duhul lui Dumnezeu a turnat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, începem să ne identificăm deliberat cu interesul lui Isus Cristos faţă de alţi oameni; iar Isus Cristos manifestă interes faţă de orice om. În lucrarea creştină nu avem nici un drept să ne ghidăm după afinităţile noastre; de fapt, acesta este unul dintre cele mai mari teste ale relaţiei noastre cu Isus Cristos. Plăcerea sacrificiului este că-mi dau viaţa pentru Prietenul meu.

Nu o azvârl, ci-mi dau viaţa în mod deliberat pentru El şi pentru interesul Lui faţă de alţi oameni, nu pentru o cauză. Pavel şi-a consumat viaţa pentru un singur scop: să poată câştiga oameni pentru Isus Cristos. Întotdeauna i-a atras pe oameni la Isus, nu la el însuşi. „M-am făcut tuturor totul ca, oricum, să mântuiesc pe unii dintre ei.” Când un om spune că trebuie să-şi dezvolte o viaţă de sfinţenie singur, Dumnezeu nu mai este de nici un folos pentru semenii lui: el se aşază pe un piedestal, izolându-se de restul societăţii. Pavel a fost un om sfânt; oriunde mergea, Isus Cristos S-a putut folosi de viaţa lui. Mulţi dintre noi trăim pentru noi înşine şi Isus Cristos nu se poate folosi de viaţa noastră. Dar dacă ne-am predat cu totul lui Isus, nu mai slujim scopurilor noastre personale.

Pavel a spus că ştie cum să fie „o ştergătoare de picioare” fără să-i fie silă de asta,deoarece izvorul principal al vieţii lui era devotamentul pentru Isus. Noi avem tendinţa să fim devotaţi nu lui Isus Cristos, ci lucrurilor care ne eliberează din punct de vedere spiritual. Nu aceasta a fost motivaţia lui Pavel: „Căci aproape să doresc să fiu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei” – o afirmaţie nerealistă, extravagantă? Când un om este îndrăgostit, astfel de vorbe nu sunt o exagerare, iar Pavel a fost îndrăgostit de Isus Cristos.

Oswald CHAMBERS

Îndrăgostit

Dumnezeu e în control

Îndrăgostit de un Nazarinean
Cu ochii îmbrăcaţi în nemurire
Cu inima de necuprins într-un ocean,
Ce mi-a topit fiinţa-n flăcări de iubire…

Îndrăgostit de un tâmplar milos
Cu palmele bărbia mi-a cuprins-o
Şi m-a privit în ochii uzi Hristos,
Și-ntreaga viaţă stinsă, mi-a aprins-o!

La pieptul Lui însângerat m-a strâns
M-a-nfăşurat în pură curăţire
Când sângele-I de piept, mi s-a atins,
Am plâns atunci, am plâns de fericire…

Îndrăgostit de Fiul unui Sfânt
Ce mi-a nutrit iubire mie…
O, nicidecum nu mi-a trecut prin gând,
Că o să poarte un nimic, în veşnicie…

Avasilcai david

Vezi articolul original

Hotărârea de a sluji

Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească.”

Matei 20:28

Ideea lui Pavel despre slujire a fost ca şi aceea a Domnului nostru: „Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeşte“: „noi suntem robii voştri pentru Isus“. Avem ideea că un om chemat la o viaţă de slujire este chemat să fie o altfel de fiinţă decât ceilalţi oameni. Dar, după cum a spus Isus Cristos, el este chemat să fie slujitorul celorlalţi; să fie conducătorul lor spiritual, dar nu superiorul lor, Pavel a spus: „Ştiu să trăiesc smerit.

Iată ideea lui Pavel despre slujire: „Mă voi cheltui până la capăt pentru voi, indiferent dacă mă veţi lăuda sau critica. Atât timp cât mai există un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos, eu sunt dator să-l slujesc pană când va ajunge să-L cunoască”. Motivul principal al slujirii lui Pavel nu a fost dragostea pentru oameni, ci dragostea pentru Isus Cristos. Dacă suntem devotaţi cauzei umanităţii, vom fi curând zdrobiţi şi cu inima frântă, pentru că deseori vom întâlni multă nerecunoştinţă din partea oamenilor.

Dar, dacă motivaţia noastră este dragostea pentru Dumnezeu, nici o nerecunoştinţă nu ne va putea opri să-i slujim pe semenii noştri.Faptul că Pavel a înţeles modul cum a lucrat Isus Cristos cu el constituie secretul hotărârii lui de a-i sluji pe alţii. El spune: ..Eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor” – cu alte cuvinte, indiferent cum îl vor trata oamenii, nu-l vor trata cu dispreţul şi ura cu care el L-a tratat pe Isus Crislos. Când înţelegem că Isus Cristos ne-a slujit coborând până în străfundurile josniciei noastre, ale egoismului nostru şi ale păcatului nostru, nimic din ceea ce suferim de la alţii nu poate clinti hotărârea noastră de a-i sluji pe oameni de dragul Lui.

Oswald CHAMBERS

Ai strigat… și Ți-a răspuns

Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină…

De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric…

Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit…
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce…

Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!

Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa…

Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!

Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât „Zorii Dimineții”
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!

Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!

Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!

Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!

Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!

Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;

Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna…
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.

Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe – eu
Totdeauna mai presus!”

Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude…
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde…

Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac…

Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos…

Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna…

Ai strigat… căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit… .

Ai strigat… și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la – eu? !

O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu…
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
– Ești iubit de Dumnezeu!

Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire…
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!

Ioan Hapca

Disciplina perseverenţei spirituale

Dumnezeu e în control

“Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Psalmul 46:10

Perseverenţa înseamnă mai mult decât răbdare. Ea înseamnă răbdare combinată cu siguranţa absolută că lucrurile pe care le aşteptăm urmează să se întâmple. Perseverenţa înseamnă mai mult decât să ne agăţăm de ceva, pentru că aceasta ar putea fi doar slăbiciunea provocată de teama de a nu cădea. Perseverenţa este efortul suprem al unui om care refuză să creadă că eroul lui va fi înfrânt.

Cea mai mare teamă pe care o are un ucenic nu este teama că el va fi desconsiderat, ci aceea că Isus Cristos va fi înfrânt, că lucrurile pe care El le-a simbolizat – dragostea, dreptatea, iertarea şi bunătatea între oameni – nu vor învinge în final, că ele vor rămâne un miraj pentru noi. Atunci vine chemarea la perseverenţă spirituală: nu să stăm agăţaţi de Dumnezeu nefăcând nimic, ci să lucrăm deliberat cu siguranţa…

Vezi articolul original 70 de cuvinte mai mult

Clopoțel gingaș

Clopoțel firav, firicel de nea,
Înviorezi clipele senine.
Porți în tine mireasmă de stea,
Din armonia luminii line.

Clopoțel gingaș, suav și pur.
Trezești speranța învierii.
Clinchetul suav răsună în jur.
Pe undele line a primăverii.

Steluță din seninul zăpezii,
Porți mireasma armoniei.
Iubirea, ce calea ne-o netezii,
Sporită din puritatea jertfei.

Adierea ușoară a primăverii,
În gingășia ghiocelului firav,
Revarsă pe unde aroma învierii.
Cu glasul lui Isus, dulce, suav.

Și dorul mă duce spre eternitate,
Înflăcărat de primăvara veșniciei.
Unde sufletul gustă din libertate,
În iubirea plină de bobocii armoniei.

Mântuirea, din dragoste sfântă,
Aduce Primăvara, Noul Ierusalim.
Sufletul smerit spre cer se avântă,
Ca un firicel plăpând, dar sublim.

O haina albă, pură, fără pată,
Să fie al vieții noastre veșmânt.
Gata la chemare, sa fim de îndată.
Credincioși noului legământ.

Dan Viorica