Vorbind de sfârșitul lumii

Referințe

Matei 25:1-13 | 1 Corinteni 16:22 | Apocalipsa 22:12-21

Ev. Luca 18:1-8

Vorbind de sfârșitul lumii,
C-un oftat, cu întristare,
Sfătuindu-Și ucenicii,
A pus Domnul o întrebare,
Care până azi ne îndeamnă,
La adâncă cercetare…
, , Când pe nori Mă voi întoarce,
Pentru dreapta judecată,
Ca pe toți să-i răsplătesc,
După crez și după faptă,
Printre cei mulți lepădați,
De-al Scripturilor cuvânt,
Voi mai găsi câțiva oameni,
Cu credință pe pământ? … , ,

Domnul veșnic nu Se schimbă
Tot la fel și azi întreabă:
Mai sunt oameni ce-L urmează,
Cu o inimă întreagă?
Oameni ce nu cred în basme,
În miraje închipuite,
Însă cred Sfânta Scriptură,
Și cuvintele-I slăvite!

Oameni care să se roage,
Dar nu din obișnuință,
Ci din suflet, cu speranță,
Cu o mare stăruință.
Oameni care să slujească,
Cu o inimă curată,
Așteptând doar de la Domnul,
Să primească o răsplată.
Oameni care se silesc,
Tot mai mult în har să crească,
Când greșesc, se pocăiesc,
Răul să nu-i biruiască.

Oameni care nu renunță,
La valori când dau de greu,
Răbdători își poartă crucea,
Spre slava lui Dumnezeu! …
Oameni care nu se vând,
Nici pe linte, nici pe-arginți,
Chiar de trag la jug plângând,
Merg pe calea celor sfinți.
Oameni care sunt statornici,
Luptători pentru dreptate,
Chiar la bătrânețe rodnici,
Credincioși până la moarte!

În curând, în miez de noapte,
Toți vom auzi strigarea:
Vine Mirele pe nori!
Pregătiți întâmpinarea!
Cei cu candelele stinse,
Își vor plânge nepăsarea.
Doar fecioarele înțelepte,
Ce din timp s-au pregătit,
Vor intra toate la nuntă,
Cu Alesul lor iubit.

Doamne, ajută-ne să fim
Printre cei ce din iubire,
Tu îi vei găsi veghind,
La a doua Ta venire.
Până vei veni curând,
Cu pedeapsa, cu răsplata…
Noi să Te-așteptăm cântând:
Vino Doamne! Maranata!

Ev. Matei 25:1-13
1 Corinteni 16:22
Apocalipsa 22:12-21

Teodor Groza

Ce vrei să facă Domnul pentru tine?

Dumnezeu e în control

„Doamne, să-mi capăt vederea.” Luca 18:41

Există ceva în viaţa ta care nu numai că te tulbură pe tine, dar te face o sursă de tulburare şi pentru alţii? Dacă există, atunci este un lucru pe care nu-l poţi rezolva tu însuţi. „Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare.” Insistă până când ajungi faţă în faţă cu Domnul însuşi; nu zeifica bunul simţ. Când Isus ne întreabă ce vrem sa facă pentru noi în privinţa lucrului incredibil cu care ne confruntăm, aminteşte-ţi că El nu lucrează pe căi obişnuite, ci în mod supranatural.Ia aminte cum Îl limităm pe Domnul prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut.

„Întotdeauna am eşuat aici şi întotdeauna voi eşua”. De aceea nu cerem ceea ce dorim. „Este ridicol să-I cer lui Dumnezeu să facă aceasta.” Dacă este ceva imposibil, atunci e…

Vezi articolul original 155 de cuvinte mai mult

CORONA VIRUS: ISTERIZARE, CONDIȚIONARE ȘI PAUPERIZARE

POPAS PENTRU SUFLET

Nu demit importanța abordării în spirit responsabil și cu maximă vigilență a siguranței și bunăstării populației, doar că isteria trebuie lăsată pentru adevăratele crize!

Virusul Corona pare a fi inofensiv comparat cu marii ucigași ai istoriei: plaga bubonică, malaria, tifosul, influenza etc.

Sunt boli mai grave, mai incurabile și cu o rată de fatalitate cu mult mai dramatică!

Nu că măsurile luate nu ar fi legitime, dar izul apocaliptic al reportajelor m-a uimit până și pe mine care am o asemenea perspectivă generală a lucrurilor.

Teama mea cea mai mare este că, atât cât este ea de mare și urgentă, criza virusului Corona este pentru Statul Secret o oportunitate de a condiționa masele largi spre pauperizare.

Toți prețuim viața mai mult ca orice! Așa se explică faptul că oamenii acceptă să fie exploatați, înjosiți, subjugați și sărăciți! Nevoia de a supraviețui îi poate face să se adapteze la strictul necesar…

Vezi articolul original 412 cuvinte mai mult

Când nu mai ești

Când nu mai ești în groapa cea adâncă
Și nici nu știi cum iarăși ești pe stâncă,
Să știi, n-a fost noroc! Ci ajutorul,
Ți l-a trimis din Ceruri, Salvatorul

Când negru diagnostic ți se pune
Dar ani se scurg pe rând, e o minune,
Nu, solul morții nu te ocolește!
Ci Domnul Vieții-i Cel ce te iubește.

Privind în urmă la o încercare,
Din care n-ai crezut să ai scăpare,
Nu-i datorită cunoștinței tale,
Ci-i numai Harul îndurării Sale.

Când simți c-a suferinței grea povară
A devenit atâta de ușoară,
Sunt lacrimi transformate în cunună
De-Acel ce lacrimi încă mai adună.

Când ai ieșit din bezna-ntunecoasă
Și din furtuna cea mai furioasă,
Acel ce ți-a-ntins brațul cu iubire
Te-așteptă să te-ntorci cu mulțumire.

Acel ce-ți dă viață și-ți dă pâine,
În grija Lui e ziua cea de mâine.
El vrea să-ți lumineze-ntreagă viața
Spre El de-ți vei întoarce zilnic, fața.

Acel ce stă pe Tron și-mpărățește,
Ce toate le-a creat și stăpânește,
E plin de bunătate și-ndurare,
De aceea te-a trecut prin încercare,

Căci Domnu-Și pregătește moștenirea,
Ne-ncearcă și credința, și iubirea,
Ne ‘ngăduie-ncercări și suferință,
Să creștem și-n iubire, și-n credință.

De-acum, să știi că nu-i o întâmplare,
Și nici noroc să ieși din încercare,
Ci-a Lui privire care te veghează
Și mâna Lui ce permanent lucrează.

Părinte drag, m-aplec cu umilință,
Cu mulțumire și recunoștință,
Chiar dacă m-ai trecut prin groapa-adâncă,
Mi-ai pus din nou picioarele pe stâncă.

Daniel Hozan 

Acum crezi?

„De aceea credem…” „Acum credeţi? ” le-a răspuns Isus.

Ioan 16:30-31

„Acum credem.” Dar Isus îi întreabă: „Credeţi?… Iată că vine ceasul când… Mă veţi lăsa singur“. Mulţi lucrători creştini L-au lăsat pe Isus Cristos singur şi au intrat în lucrare dintr-un sentiment al datoriei sau dintr-un sentiment al necesităţii izvorât din propria lor gândire. Motivul pentru care facem acest lucru este absenţa vieţii de înviere a lui Isus.

Sufletul nostru a pierdut legătura strânsă cu Dumnezeu, deoarece s-a încrezut în propria lui înţelegere religioasă. Acesta nu este un păcat deliberat, care să fie pedepsit, dar când cineva îşi dă seama că şi-a îngrădit propria înţelegere cu privire la Isus Cristos, provocându-şi, astfel, nedumeriri, suferinţe şi dificultăţi, trebuie să se întoarcă înapoi cu ruşine şi pocăinţă.

Trebuie să ne bazăm mult mai mult pe viaţa înviată a lui Isus, să ne formăm obiceiul de a raporta totul la El; dar, în loc să facem acest lucru, noi luăm decizii după propria noastră judecată şi apoi Îl rugăm pe Dumnezeu să le binecuvânteze. El nu poate face aşa ceva, lucrurile respective nu ţin de domeniul Lui, nu au nimic de-a face cu realitatea. Dacă facem ceva doar din sentimentul datoriei, prin aceasta înălţăm un standard care concurează cu Isus Cristos. Devenim o „persoană superioară” care spune: „în situaţia aceasta trebuie să fac cutare şi cutare lucru”. Punem pe tron sentimentul datoriei în locul vieţii înviate a lui Isus. Nu ni se spune „să umblăm în lumina” conştiinţei sau a sentimentului datoriei, ci „să umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină”. Când facem ceva din sentimentul datoriei, este uşor să le explicăm altora motivele acţiunilor noastre. Dar când facem ceva din ascultare de Domnul, nu există nici o explicaţie; de aceea un sfânt poate fi ridiculizat cu uşurinţă.

Oswald Chambers

Viață și-alergare

Spre ce locuri azi alergi
Tu roade ai să culegi,
Oricum iute trece viața
Se duce, precum ceața.

Un loc pe scena lumii
Te costă însăși viața.
Te costă mai toți banii
Să fii în pas cu moda.

Locul în Cerul veșnic
Plătit a fost pe Cruce.
E gratis s-ai ca Sfetnic
Pe Cel ce este Viața.

Să ții azi trendul lumii
Alergi cam viața toată.
Te lupți precum nebunii
Să stai în vârf de scară.

Să ai în Cer cunună
Doar ține Calea strâmtă.
Smerit s-alergi cu sfinții
Urmând Calea Luminii.

Să ai puterea lumii
Trăiești o mascaradă
Lupți în vânt cu pumnii
Doar clovn într-o arenă.

Alege azi creștine
Să fii o mărturie.
Având puterea dată
De Duhul Cel din slavă.

Alege azi să umbli
Smerit pe Calea crucii.
Să știi c-a ta comoară
Te-așteaptă colo-n slavă.

Simion Ioanăș

 

Îngrădirea lucrării lui Isus

“De unde ai putea să ai dar această apă vie? ” Ioan 4:11

“Fântâna e adâncă” – era chiar mult mai adâncă decât ştia femeia samariteancă! Gândeşte-te la adâncimile naturii şi ale vieţii umane; gândeşte-te la adâncimile “fântânii” din tine! Îngrădeşti tu lucrarea lui Isus, astfel încât El nu mai poate lucra în viaţa ta? Să presupunem că înăuntrul inimii tale este o fântână plină de tulburare nesfârşită, iar Isus vine şi-ţi spune: “Să nu ţi se tulbure inima”. Tu ridici din umeri şi spui: “Dar, Doamne, fântâna e adâncă; nu poţi scoate linişte şi mângâiere din ea”. Nu, El va aduce aceste lucruri de sus.

Isus nu scoate nimic din fântâna naturii umane. Noi Îl limităm pe Sfântul lui Israel prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut şi prin faptul că spunem: “Bineînţeles că nu mă pot aştepta ca Dumnezeu să mai facă şi acest lucru”. Lucrul care pune la încercare atotputernicia Sa este tocmai lucrul pe care noi, ca ucenici ai lui Isus, trebuie să credem că El îl va face.

Noi îngrădim lucrarea Lui în noi în momentul în care uităm că El este atotputernic; îngrădirea este în noi, nu în El. Suntem gata să venim la Isus ca la Cel care ne mângâie sau ne înţelege, dar nu vrem să venim la El ca la Cel Atotputernic. Motivul pentru care unii dintre noi suntem nişte creştini atât de slabi este faptul că nu avem un Cristos Atotputernic.

Noi avem trăsături şi experienţe creştine, dar nu ne-am predat cu totul lui Isus Cristos. Când ajungem în situaţii dificile, noi îi îngrădim lucrarea prin faptul că spunem – “Bineînţeles că El nu poate face nimic în această situaţie”. Şi ne chinuim să dăm de fundul fântânii încercând să ne scoatem noi înşine apă. Fereşte-te să dai înapoi spunând: “Nu se poate face acest lucru”; ştii că se poate dacă priveşti la Isus. Fântâna nedesăvârşirii tale este adâncă, dar fă efortul şi priveşte la El.

Oswald Chambers

Când ziua îți sărbătorești

Când ziua îți sărbătorești,
Privește atent în vale…
Întreabă-te de ce trăiești?
Ce scopuri ai și cui slujești?
Cu cine mergi pe cale?

Când nu aveai nici o dorință,
Că încă nu erai născut,
Înconjurat de neputință,
În lupta pentru biruință,
Domnul ți-a fost un scut!

Când nu erai decât un plod,
Un ghem plăpând ce-și strânge ața,
Al dragostei firești un rod,
Moartea îți pregătea prohod…
Domnul ți-a dat viața!

Când ai venit înlăcrimat,
Printre cei triști și necăjiți,
Îngerii buni te-au ajutat,
Să fii iubit și protejat…
Domnul ți-a dat părinți!

Când ai deschis ochii în lume,
În lumea rea și nemiloasă,
Tu te-ai născut cu-n scop anume,
Să fii o pildă, o minune…
Domnul ți-a dat o casă!

Să judeci drept și liniștit,
Să nu fii supărat…
Din inimă fii mulțumit,
Că ești ales, ești prețuit,
Om binecuvântat!

Astăzi în zi de sărbătoare,
Te rog să te gândești,
Că tot ce ai și vrei sub soare,
Comori cerești nepieritoare,
În Domnul le primești!

Fii înțelept și sănătos,
Copil drag și iubit…
Primește darul lui Hristos,
IERTAREA să fii bucuros,
De-a pururi fericit!

Teodor Groza

Îndoieli cu privire la Isus

Dumnezeu e în control

„Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Vezi articolul original 249 de cuvinte mai mult

Prin sita cercetării deasă

Prin sita cercetării deasă
Ev. Luca 22:31-32, Ev. Matei 24:12-14
1 Timotei 4:1-9

Prin sita cercetării deasă,
Sunt azi cernuți pe rând creștinii,
Ca să rămână ca, , Mireasă, ,
Doar sfinții cărora le pasă,
De căile Luminii!

Că mulți din cei ce ieri aveau
Și dragoste și râvnă mare,
Azi mai la focul lumii stau,
Paharul de păcat îl beau,
Cuprinși de nepăsare.

Odată erau nelipsiți,
La rugăciuni cu bucurie,
În jugul bun neobosiți…
Acum de lume-s năpădiți,
N-au timp de părtășie.

Erau în Domnul fericiți,
Cu o credință neclintită…
Azi sunt de modă biruiți,
Apatici, reci și rătăciți,
Cu inima-npărțită.

O vreme-au fost înflăcărați,
Cu toți talanții în lucrare,
În fața morții neînfricați,
Azi mulți de oameni speriați,
În prag de lepădare.

Să ne rugăm, să ne sfințim,
Hristos ne-avertizează.
Pe El să îl mărturisim
Și de-am căzut să ne căim…
Biserică fii trează!

Acum în zilele din urmă,
Prin sită trecem fiecare,
Hristos se roagă pentru turmă…
Pe cine-alegem noi la cârmă?
Veghează Adunare!

Teodor Groza