Din al cerului izvor
S-a născut în mine-un dor,
Dor cum nu mai e sub soare,
Dor de ţărm şi de hotare,
De hotarele iubirii
Şi de ţărmul veşniciei.
Din al cerului nectar
M-a atins în piept un har,
Har cum nu mai e sub soare,
Har divin fără hotare,
Harul Domnului Isus
Care-n suflet m-a pătruns.
Din a cerului speranţă
M-a atras o dimineaţă,
Dimineaţa fără soare,
Dimineaţa-n sărbătoare,
Sărbătoarea bucuriei,
Sărbătoarea veşniciei!
Fără binecuvântare şi Esau e plin de ură.
Vrea pe Iacov să-l omoare depăşind orice măsură.
Ura nu e de la Domnul, ea doar de le cel rău vine
Să-şi justifice purtarea şi mândria sa de sine.
Pe-absurde resentimente lumea-ntreagă e clădită
Şi de-aceea viaţa noastră nu este prea fericită.
Se pornesc războaie grele între naţiuni duşmane
Dar dreptate nu există, ci doar ură cu şicane.
Iacov împărţea iubirea cu Rahela şi cu Leea.
Dar Rahela e iubită mult mai mult în vremea-aceea.
Când văzu ea că rivala începu mai mult să nască
A-nceput de-atunci Rahela tot mai mult s-o pizmuiască.
Pizma este slăbiciunea ce ne pare cam şireată
Pentru că nu vrea ca lumea s-o cunoască deocamdată.
Domnul însă-i cântăreşte şi Rahelei tot amarul
Ca-n final să o trateze cu iubire şi cu harul.
Pe Beniamin şi Iosif ea lui Iacov i-a născut.
Ca de idoli s-o despartă Domnu-o ia în nevăzut.
Şi-a rămas Iacov în urmă cu durere-n pieptul său
Acceptând voinţa sfântă ce-l păzise de-orice rău.
Da, păcatul totdeauna e-un izvor de multe rele.
Astfel diavolul încearcă să omoare şi să-nşele.
El se bagă în familii, la ONU şi-n parlamente
Să lovească Israelul prin figuri impertinente.
Să strice prin calomnie proiecte umanitare
Şi pe solii din Biserici ce fac evanghelizare.
Cei ce luptă cu păcatul şi cu homosexualii
Sunt luaţi în băşcălie şi trataţi ca şi vandalii.
Pe Ana şi pe Penina un litigiu greu le paşte.
Una e favorizată de copiii care-i naşte.
Ana este infertilă, dar ea are-un suflet mare.
Ea se roagă lui Iehova şi Îi cere îndurare.
„Îţi voi dărui copilul!”, spune ea în agonie.
Domnul păcii o ascultă şi-i dă marea bucurie.
Samuel e rodu-acela cel născut din rugăciune:
Un profet, judecătorul, cel născut ca o minune.
Dumnezeu prin el lucrează, schimbă vremuri şi sisteme
Pentru că omul acesta doar de Dumnezeu se teme.
El e-o pildă şi-un exemplu de neatinsă curăţie.
Cine în lucrarea noastră poate ca şi el să fie? !
Când lucra în competiţii Absalom cu al său rege
El îi câştiga pe oameni şi pe sine se alege.
David fuge din cetate cu ai lui, descumpănit.
Numai Domnul îl salvează la momentul potrivit.
În pădurea lui Efraim într-o luptă ce s-a dat
Absalom moare în luptă de o creangă spânzurat.
Astfel Domnul îi plăteşte răzvrătirea şi mândria
Când îşi pierde dintrodată viaţa şi împărăţia.
E o lecţie completă cum vine din cer fotonul
Pentru toţi antisemiţii care jinduiesc Sionul.
Ei toţi trebuie să ştie că nu-i rege demodat
David care-n cer aşteaptă să se-ntoarcă la palat.
Va veni cutremur mare peste moscheea Omar
Când Hristos Se va întoarce cu putere şi cu har.
„Absalom” din lumea-ntreagă va rămâne de ruşine
Când adevăratul Rege vine cu puteri depline.
Lăcomia cea primară, lenea şi nemulţumirea
Sunt izvoare de litigii care macină-omenirea.
Dar Hristos venind în lume este Adevăr şi Cale.
El e Viaţa noastră-ntreagă ce dă bucurii, nu jale.
*
Hai, primeşte-L prin credinţă, prin căinţa ta amice
Căci de tine Domnul slavei nicidecum nu se dezice!
El îţi dă Împărăţia dacă suferi pentru El
Şi astfel leit să semeni, prin ce eşti, cu blândul Miel.
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de
ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca
să încerce pe locuitorii pământului. Apoc. 3:10.
– Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Te voi păzi de ceasu’-ncercării,
Ce va veni peste lumea întreagă:
Peste orișice om, făr’ să aleagă.
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Și n-ai dat ‘napoi, vine ceasu’-ndurării:
Cu sfinții în slavă, in veci-bucurie,
Găsi-vei odihnă o veșnicie!
Splendori negrăite, cununi strălucite
Ce nu veștezesc, comori moștenite –
Fiindcă ai păzit al răbdării cuvânt,
Fi-vei moștenitor în locul cel sfânt!
Vine ziua măreață, în grabă ea vine
Cine-n Mine rămâne și strânge cu Mine –
Nu va regreta, suflet, spune: ești gata?
Mirele vine, cu El și răsplata…
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării,
Te voi păzi de ceasu’- ncercării:
Al trâmbiței glas, auzi-vei sunând
Eu vin curând, da, Eu vin curând…
Nu te teme de furtună, nici de valul cel înalt
Peste marea-nfuriată priveghează Cel Prea ‘Nalt
Peste norii grei şi negrii, soarele se-arată iar
Dup-o noapte zbuciumată, iată zorile răsar.
Nu te teme de-ntuneric, Domnul e lumina Ta
Lampa ți-e pe-a ta cărare, orişiunde te-ai afla
Fie noapte neagră-n juru-ți, nu te teme nicidecum
Temerile tale toate, lumina le face scrum…
Nu te teme-n încercare, Domnul e cu tine-n ea
Şi îți lasă îndurare şi putere-n lupta grea
A promis că e cu tine chiar în apa şi în foc
Nu te teme, nu te teme, suflet drag în niciun loc.
Nu te teme-n suferință, Domnul te încearca acum
Ca să vadă a ta credință, dacă îl urmezi pe drum
El ți-a pregătit cărarea şi un sfârşit luminos
Mare este îndurarea şi puterea lui Christos.
Nu te teme, nu te teme, în Scriptură ne stă scris
Întăreşte, îmbărbătează şi urmează ce am zis
Cartea sfântă a legii Mele de tin’ să n-o depărtezi
Şi-n curând în veşnicie fața Mea tu ai s-o vezi.
Fii gata pentru venire, vine Domnul în curând!
Să răpească pe aceia care l-au urmat oricând,
Fie-n zilele senine, fie-n zilele cu nori
Ei îl vor vedea pe Domnul în a cerului splendori!
M-ai cuprins cu a Ta iubire
Duhul Tău m-anconjurat
M-ai scăldat în fericire
Pace și tihnă mi-ai dat
Mi-ai iertat păcatul greu
Și pe cruce Te-ai jertfit
Ești de-a pururi Domnul meu
Tu ești tot ce mi-am dorit
Tu ești Dumnezeul meu
Nimeni nu Te-nlocuiește
Tu ești și vei fi mereu
Farul ce călăuzește
De iubire sunt cuprins
Căci simt a Ta bunătate
Inima mea s-a aprins
Și Te laud pentru toate
Eu Te laud cu iubire
Și cu gura Te slăvesc
Dătător de fericire
Pentru toate-Ți mulțumesc
Glorios ești Domnul meu
Ești în toate ne-ntrecut
Slavă dau numelui Tău
Și porunca Ta, ascult.
Florenta Sarmasan
Dumnezeu e în control 