Orbirea spirituală

Ciprian I. Bârsan

Trăim vremuri de orbire, orbire spirituală.
Aceasta se manifesta azi prin: ÎNCĂPĂȚÂNARE, ÎNDĂRĂDNICIE,ÎNGUSTIME, ÎNGÂMFARE

Domnul s-a ocupat în mod special de această boală cumplită a orbirii spirituale, în Biblie Dumnezeu ne vorbește despre dimensiunea orbirii spirituale:

•Moise vede copacul ce arde fără să se mistuie
•Balaam nu vede ce vede măgărița
•Samuel nu-l vede pe David ca rege al Israelului
•Slujitorul lui Elisei nu vede oștirea lui Dumnezeu în jurul cetății.

Orbirea a pătruns încet și sigur viețile noastre și ne ducem în jos spre somnul spiritual, cei fără vedere spirituală devin NEPUTINCIOȘI, NESTATORNICI,NERVOȘI, NEMULȚUMIȚI

Orbirea se manifesta prin:
1. IPOCRIZIE
-ajungem să credem că Dumnezeu nu știe ce gândim sau facem

2. Valori INVERSATE
-minciuna ia locul adevărului
-compromisul murdar ia locul curățeniei sufletești

3. ILUZII
-o lume fără culori, o lume a păcatelor ambalate frumos…

Ce-i de făcut? Există vreun…

Vezi articolul original 30 de cuvinte mai mult

Arată-Ți Doamne, slava Ta

Arată-Ți Doamne, slava Ta
În mijloc de-adunare
Să fie har de-a pururea
Ca-n zi de sărbătoare!

Înalță-Ți Numele mai sus
Peste orice făptură,
Să vadă toți că Tu, Isus
Domnești peste natură,

Peste ostroave, peste mări,
Ești Domn peste popoare,
Tu umpli zarea de cântări,
Căci slava Ta e mare!

Să fii Tu, Doamne preamărit
În mijloc de-adunare,
Iar eu, ca rob, supus, smerit
Să stau în ascultare.

Căci trebuie ca Tu să crești,
Tu Să-Ți conduci lucrarea,
Să lași bucate dulci, cerești,
Să saturi adunarea.

Căci doar la Tine-i untdelemn
Pentru jertfa divină…
Mai lasă Doamne și-azi un semn,
Pentru a Ta grădină!

De nu ești Tu prezent la noi,
Zadarnice sunt toate,
Suntem săraci, lipsiți și goi
Și nu-i cin’ să ne scape.

De-aceea vrem ca Duhul Tău
Părinte-al veșniciei,
Să fie proslăvit mereu
Prin roada bucuriei!

Azi vrem ca cercetarea Ta
Să intre în lucrare,
Să scuturi din noi pleava rea
Spre a Ta înălțare!

Dorim Isuse al Tău nor
Cu ploaia cea cerească
Ca să umbreasc-al Tău popor
Să-l facă să rodească.

Sub călăuza Ta din cer
Să-și schimbe astăzi starea,
Să-i scoli din morți pe cei ce pier,
S-aduci înviorarea!

Să mai reverși din harul Tău
Doar o fărămitură,
Să ne ridici, Sfânt Dumnezeu
Din moarte și din zgură.

Și să ne faci al Tău popor,
A Ta turmă aleasă,
Să ne adăpi din sfânt Izvor
În veșnica ta Casă!

Să lași ca Grâul Tău curat
Din nou să încolțească
Prin Duhul Sfânt ce n-i l-ai dat,
Iar firea pământească

Să nu mai aibă rod în noi,
Nimic să nu ne țină
Legați de lumea de nevoi,
Ci să stăm în lumină!

Sub raza Slavei din vecii,
În sfântă unitate
Zidind mai sus, cu pietre vii
A Ta sfântă Cetate!

Acesta este dorul nost’
Și-aceasta ni-e dorința,
Să fim găsiți veghind în post
Când suna-va trâmbița!

Să fim găsiți că ne silim
În tot ce este bine,
Căci vrem cu Tine să trăim
În zările senine!

Valentin Ilisoi

Îţi cunoşti chemarea?

Dumnezeu e în control

Pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu. Romani 1:1, București 2001

Chemarea noastră nu este în primul rând de a fi oameni sfinţi, ci de a fi vestitori ai Evangheliei lui Dumnezeu. Singurul lucru care este cu totul important este ca Evanghelia lui Dumnezeu să fie trăită ca realitate permanentă. Realitatea nu este bunătatea umană sau sfinţenia sau cerul sau iadul, ci Răscumpărarea. Nevoia de a înţelege aceasta este nevoia vitală a lucrătorului creştin din zilele noastre. Ca lucrători, trebuie să ne obişnuim cu revelaţia că Răscumpărarea este singura Realitate.

Sfinţenia personală este doar un efect, nu o cauză. Dacă ne bazăm credinţa pe bunătatea umană, pe efectul Răscumpărării, vom cădea atunci când va veni încercarea.Pavel n-a spus că el s-a pus deoparte ci: „Când Dumnezeu… care m-a pus deoparte… a găsit cu cale…”. El n-a manifestat un interes hipersensibil cu privire la propriul său caracter. Cât timp ochii noştri sunt…

Vezi articolul original 145 de cuvinte mai mult